PUIÁ vb. I v. pui3.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÚIA f. : (De-a) ~-gaia joc de copii la care participă mai mulţi jucători, dintre care unul fiind cloşcă îi apără pe alţii (puii) de un jucător (gaia), care se străduieşte să-i fure; (de-a) baba-gaia. /pui + gaie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
puiáţă s.f. (reg.) coteţ în care se dă mâncare puilor; puierniţă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÚIA f. : (De-a) ~-gaia joc de copii la care participă mai mulţi jucători, dintre care unul fiind cloşcă îi apără pe alţii (puii) de un jucător (gaia), care se străduieşte să-i fure; (de-a) baba-gaia. /pui + gaie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)