pulbere dex - definiţie, sinonime, conjugare

pulbere

[Sinonime]
PÚLBERE, pulberi, s.f. 1. Material solid care se prezintă sub forma unor particule fine; praf, pudră. ♢ Expr. A se face (praf şi) pulbere sau a se alege (din cineva sau ceva) (praful şi) pulberea (sau praf şi pulbere) = a se distruge, a se nimici, a pieri. A ridica pe cineva din pulbere = a înălţa pe cineva într-o situaţie foarte bună. A se ridica (sau a se scula) din pulbere = a evolua; a parveni, plecând de jos. A face pulberea praf = a nu face nici o ispravă. ♦ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care indică felul) Mulţime, puzderie. 2. Spec. (Înv.) Praf de puşcă. 3. Substanţă explozivă care se prezintă în formă de firişoare sau de granule. – Lat. pulvis, -eris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÚLBER//E ~i f. 1) Material solid transformat în particule mici şi fine; praf; pudră. ♢ A se face praf şi ~ v. PRAF. 2) înv. Praf de puşcă. 3) fig. Mulţime de fiinţe sau de lucruri. 4) Substanţă explozivă în formă de firişoare sau de granule. /<lat. pulvis, ~eris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

púlbere (púlberi), s.f. – Praf. – Mr. pulbire. Lat. pŭlvĕrem (Puşcariu 1397; Candrea-Dens., 1458; REW 6842), cf. vegl. pulvro, it. polvere, prov. poldra, fr. poudre, sp. port. pólvora; dintr-o formă metatetizată *plŭvĕrem, alb. pljuhur, sard. piuer. – Der. pulberărie, s.f. (fabrică, depozit de muniţii); împulbera, vb. (a se prăfui). Cf. spulbera.
(Dicţionarul etimologic român)

púlbere s. f., g.-d. art. púlberii; pl. púlberi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PÚLBERE s. 1. pudră. (O ~ de făină acoperea totul, la moară.) 2. v. praf. 3. praf de puşcă, (pop.) iarbă(-de-puşcă), (înv. şi reg.) silitră, (înv.) paler. (~ folosită ca explozibil.)
(Dicţionar de sinonime)

PÚLBERE s. v. lamură, mulţime, polen, potop, puzderie, sumedenie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pu pul pulb pulbe pulber

Cuvinte se termină cu literele: re ere bere lbere ulbere