puncție dex - definiţie, sinonime, conjugare

puncție

PÚNCŢIE, puncţii, s.f. Intervenţie chirurgicală care constă în înţeparea (cu un ac sau cu un trocar a) ţesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală, pentru a extrage în întregime sau parţial lichidul pe care acesta îl conţine, pentru a extrage un fragment de ţesut, a introduce un medicament etc. – Din fr. ponction, lat. punctio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÚNCŢI//E ~i f. Metodă chirurgicală constând în pătrunderea cu ajutorul unui ac tubular într-o cavitate, într-un organ sau într-un ţesut pentru a extrage un lichid sau pentru a introduce un medicament. [G.-D. puncţiei; Sil. punc-ţi-e] /<fr. ponction
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PÚNCŢIE s.f. Străpungerea cu un instrument ascuţit (ac etc.) a unui organ sau a unei cavităţi a corpului pentru a se scoate un lichid sau un gaz. [Gen. -iei, var. puncţiune s.f. / cf. fr. ponction, lat. punctio].
(Dicţionar de neologisme)

PÚNCŢIE s. f. străpungere cu un instrument ascuţit a unui organ, a unei cavităţi a corpului, pentru a recolta un lichid în scop diagnostic sau terapeutic. (< fr. ponction, lat. punctio)
(Marele dicţionar de neologisme)

púncţie s. f. (sil. punc-ţi-e), art. púncţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. púncţiei; pl. púncţii, art. púncţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pu pun punc punct puncti

Cuvinte se termină cu literele: ie tie ctie nctie unctie