pungi dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÚNGĂ, pungi, s.f. 1. Săculeţ (cu băieri) de piele, mai rar de pânză, de material plastic etc., cu una sau mai multe despărţituri, în care se ţin în mod curent banii şi alte obiecte mici. ♢ Expr. A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani. A-şi dezlega (sau a-şi desface) punga = a fi darnic. A fi gros la pungă = a fi foarte bogat. A(-şi) strânge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a) a avea sau a produce o senzaţie de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc.; b) a ţine buzele strânse (în semn de nemulţumire, de amărăciune etc.). ♦ Conţinutul unei pungi (1); p. ext. bani, avere. ♦ Săculeţ cuprinzând 500 de galbeni, taleri sau lei vechi, cu care se făceau plăţile în trecut; p. ext. suma de 500 de galbeni, taleri sau lei vechi. 2. Săculeţ făcut din hârtie, din material plastic sau din alt material, servind ca ambalaj pentru diferite obiecte, mai ales alimente. ♦ Conţinutul unui astfel de săculeţ; 3. Umflătură a pielii de forma unui săculeţ (situată mai ales sub pleoapa inferioară); ♢ Pungă de apă = denumire populară pentru ascită; pleurezie. 4. Săculeţ triunghiular situat la piciorul albinei, în care aceasta strânge şi transportă polenul. 5. Cavitate naturală în scoarţă pământului, de forma unei pungi (1). 6. (Bot.; în compususl) Punga-babei = plantă erbacee cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PUNGÍ, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (În expr.) A-şi pungi gura (sau buzele) = a-şi strânge şi a-şi ţuguia buzele. 2. (Înv.) A obţine de la cineva bani prin mijloace incorecte. – Din pungă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÚN//GĂ ~gi f. 1) Săculeţ (de piele, de pânză etc.), cu mai multe despărţituri, în care se ţin banii. ♢ A fi gras la ~ a fi bogat. A-şi umplea ~ga a se procopsi; a se căpătui. A-şi dezlega (sau a-şi desface) ~ga a fi darnic. A-şi strânge ~ga a face mai puţine cheltuieli. A face (sau a strânge) gura ~ a contracta (involuntar) gura la gustarea unui aliment acru. 2) Conţinutul unui astfel de săculeţ. 3) (în trecut) Unitate monetară egală cu 500 de galbeni sau de taleri. 4) Săculeţ (de celofan sau de alt material) folosit pentru ambalare. 5) Umflătură a pielii (mai ales sub ochi). 6) Săculeţ la piciorul albinei în care strânge polenul. [G.-D. pungii] /<ngr. púnghi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PUNG//Í ~ésc tranz. 1) înv. A lăsa cu punga goală (profitând de o anumită situaţie, furând etc.). 2) reg. A coase rău, încreţind ţesătura ca o pungă. ♢ A-şi ~ gura (sau buzele) a încreţi buzele, dând forma unei pungi legate la gură. /Din pungă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

púngă (púngi), s.f. – 1. Săculeţ de bani. – 2. Unitate monetară înv., care reprezenta la început conţinutul unei pungi, cam 500 de piaştri sau 1781 bani de aur. – 3. Cornet, fişic. – Mr. pungă. Mgr. ποὐγγη, cf. ngr. πουγγί (Meyer, Neugr. St., IV, 55; REW 6849; Tiktin), cf. lat. med. punga. Se consideră în general că împrumutul din mgr. s-a produs prin intermediul sl. pągna (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Densusianu, Rom., XXXIII, 284; Densusianu, Hlr., I, 260; Byhan 327; Conev 65; Rosetti, II, 92), dar această ipoteză nu pare necesară. Der. pungoci (var. pungoi, punghiţă, punguliţă), s.n. şi f. (pungă); punguliţă, s.f. (plantă, Thlaspi arvense); pungi, vb. ( a cîştiga bani, mai ales la jocuri; a şterpeli, a fura; a se strînge, a se încreţi); pungaş, s.m. (hoţ ‹ de buzunare ›; hoţoman, şmecher); pungăşi, vb. (a fura); pungăşie (var. pungăşeală), s.f. (furtişag); pungăşoaică, s.f. (hoaţă); pungăşesc, adj. (hoţesc); pungăşeşte, adv. (ca pungaşii); pungui, vb. (a (se) încreţi; refl., a se strînge, a se micşora); pungăli vb. (Munt., a coase prost), deoarece pare să se fi contaminat cu împunge; pungăleală, s.f. (lucru prost făcut).
(Dicţionarul etimologic român)

a atinge la pungă expr. a determina pe cinevafacă o cheltuială importantă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

púngă s. f., g.-d. art. púngii, pl. pungi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pungí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pungésc, imperf. 3 sg. pungeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pungeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PUNGA-BÁBEI s. v. tătăiş, turtă.
(Dicţionar de sinonime)

PUNGA-BOÁŞELOR s. v. scrot.
(Dicţionar de sinonime)

PUNGĂ DE ÁPĂ s. v. ascită.
(Dicţionar de sinonime)

PUNGA-PÓPII s. v. punguliţă, traista-ciobanului.
(Dicţionar de sinonime)

PUNGÍ vb. v. calici, fura, lăcomi, pungăşi, scumpi, zgârci.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pu pun pung

Cuvinte se termină cu literele: gi ngi ungi