purces dex - definiţie, sinonime, conjugare
PURCÉDE, purcéd, vb. III. Intranz. (Pop.) A pleca, a porni la drum. ♦ Intranz. şi refl. (Despre lucruri şi despre fenomene văzute în mişcare, în evoluţie) A începe, a (se) porni, a (se) dezlănţui. ♢ Expr. (Intranz.) A purcede grea (sau îngreunată) = a rămâne însărcinată. ♦ A întreprinde, a începe o acţiune. ♦ A proceda, a acţiona (într-un anumit fel). ♦ (Despre acţiuni, stări) A izvorî, a proveni, a lua naştere. [Perf. s. purcesei, part. purces] – Lat. procedere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PURCÉS, purcesuri, s.n. (Înv. şi pop.) Plecare, pornire (la drum). ♦ Începere, început. – V. purcede.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PURCÉDE purcéd intranz. 1) (despre fiinţe) A pleca din locul în care se află; a se pune în mişcare, părăsind locul iniţial; a porni. 2) (despre fenomene, evenimente) A începe să se manifeste. ♢ ~ grea (sau însărcinată) a rămâne însărcinată. 3) (despre persoane) A începe să se ocupe de altceva; a trece; a proceda. 4) rar A acţiona într-un anumit mod; a face într-un anumit fel. 5) (despre stări, acţiuni) A lua naştere; a izvorî. /<lat. procedere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

purcéde (purcéd, purcés), vb. – 1. A porni, a se mişca. – 2. A proveni, a rezulta, a decurge. – 3. (Înv.) A trimite, a expedia. – 4. A rămîne. Lat. procēdĕre (Puşcariu 1405; Candrea-Dens., 1477; REW 6765a) păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 170). Conjug. şovăielnică între formele purced, purcez, purceg, datorată contactului cu pers. a doua, purcezi, cf. încinge. – Der. purces, s.n. (plecare); purcezător, adj. (care purcede).
(Dicţionarul etimologic român)

purcéde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. purcéd, perf. s. 1 sg. purceséi, 1 pl. purcéserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. purceádă; ger. purcezând, part. purcés
(Dicţionar ortografic al limbii române)

purcés s. n., pl. purcésuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

purcés2, -eásă, adj. (înv.) 1. care pleacă, care porneşte. 2. care îşi are originea, începutul; care emană din ...
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PURCÉDE vb. v. proveni.
(Dicţionar de sinonime)

PURCÉDE vb. v. acţiona, ajunge, apuca, curge, decurge, deveni, ieşi, începe, îndrepta, lua, merge, orienta, păşi, pleca, porni, proceda, proveni, reieşi, rezulta, urma.
(Dicţionar de sinonime)

PURCÉS s. v. naştere, obârşie, origine, ple-care, pornire, provenienţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pu pur purc purce

Cuvinte se termină cu literele: es ces rces urces