PURICÉL, puricei, s.m. Diminutiv al lui purice; puricaş. – Purice + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
puricél s. m., pl. puricéi, art. puricéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PURICÉI s. pl. v. scornici.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
puricél s. m., pl. puricéi, art. puricéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PURICÉI s. pl. v. scornici.
(Dicţionar de sinonime)