puricătură
PURICĂTÚRĂ, puricături, s.f. (Pop. şi fam.) Puricat. – Purica + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
puricătúră s. f., g.-d. art. puricătúrii; pl. puricătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
puricătúră s. f., g.-d. art. puricătúrii; pl. puricătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)