purifica dex - definiţie, sinonime, conjugare
PURIFICÁ, purífic, vb. I. Tranz. A face să fie pur, curat, neamestecat, limpede prin îndepărtarea corpurilor, a substanţelor sau a elementelor străine; a curăţa. ♦ (Tehn.) A epura. ♦ Refl. şi tranz. Fig. A deveni sau a face să devină pur din punct de vedere moral. – Din fr. purifier, lat. purificare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PURIFICÁ purífic tranz. 1) (substanţe, materiale, medii etc.) A face să fie pur; a curăţa de impurităţi. 2) A elibera de tot ce este inutil sau dăunător. 3) A face să se purifice. /<fr. purifier, lat. purificare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PURIFICÁ mă purífic intranz. (despre persoane) A deveni (mai) curat moraliceşte. /<fr. purifier, lat. purificare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PURIFICÁ vb. I. tr. A face pur; a curăţa. ♦ A elimina dintr-o limbă diferite elemente socotite străine. ♦ refl. A deveni mai pur din punct de vedere moral. [P.i. purífic. / < lat., it. purificare, cf. fr. purifier].
(Dicţionar de neologisme)

PURIFICÁ vb. I. tr. a îndepărta elemente străine, a face pur; a curăţa. ♢ (tehn.) a epura. II. refl. a deveni pur, nevinovat, fără pată. (< fr. purifier, lat. purificare)
(Marele dicţionar de neologisme)

purificá vb., ind. prez. 1 sg. purífic, 3 sg. şi pl. purífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PURIFICÁ vb. 1. v. epura. 2. v. limpezi. 3. (TEHN.) a curăţa, (înv.) a lămuri. (A ~ un metal.) 4. v. împrospăta. 5. v. mântui.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A purifica ≠ a polua, a vicia
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pu pur puri purif purifi

Cuvinte se termină cu literele: ca ica fica ifica rifica