purilor dex - definiţie, sinonime, conjugare

purilor

[Sinonime]
PUR1, puri, s.m. Plantă erbacee cu frunze lungi şi înguste, cu flori purpurii, dispuse în umbrele (Allium rotundum). – Cf. lat. p o r r u m.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PUR2, -Ă, puri, pure, adj. 1. Care nu conţine elemente străine; curat, neamestecat. 2. Nealterat, neviciat, nestricat. ♦ Fără pete; imaculat; limpede. ♦ Fig. Nepătat din punct de vedere moral; curat, neprihănit. 3. Veritabil, autentic, adevărat. E adevărul pur. ♢ Loc. adv. Pur şi simplu = nimic altceva decât...; numai şi numai; nici mai mult, nici mai puţin decât... 4. (Despre voce, sunete etc.) Limpede, clar, cristalin. – Din lat. purus, fr. pur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PUR1 ~i m. Plantă erbacee comestibilă cu gust de usturoi, având frunze lungi, liniate şi flori roz sau roşii, dispuse în umbele. /< cf. lat. porrum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PUR2 (~i, ~e) 1) (despre corpuri, substanţe etc.) Care are o compoziţie omogenă; fără impurităţi; curat; veritabil. 2) Care este lipsit de defecte fizice sau materiale; fără defecte fizice; fără pete; nepătat; imaculat. 3) fig. (despre persoane) Care este cinstit şi neprihănit; cast. 4) Care corespunde realităţii obiective; veritabil; autentic; adevărat; *~ şi simplu a) iaca aşa; uite aşa; b) nimic altceva decât. 5) (despre sunete, voci etc.) Care are o sonoritate bună; caracterizat prin sonoritate de cristal; limpede; clar; cristalin. /<lat. purus, fr. pur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pur (púră), adj. – Curat, clar. Fr. pur. – Der. (din fr.) impur, adj.; puritate, s.f.; impuritate, sf.; purifica, vb.; purificator, adj.; purism, s.n.; purist, s.m.
(Dicţionarul etimologic român)

PUR, -Ă adj. 1. (Despre corpuri) Curat, neamestecat. ♦ Nestricat, nealterat, neviciat. ♦ Fără pete; imaculat, clar, limpede. ♦ (Fig.) Neprihănit, curat, nevinovat. 2. (Fig.) Simplu, gol. 3. (În filozofia idealistă) Desprins de realitatea materială. [Cf. lat. purus, fr. pur].
(Dicţionar de neologisme)

PUR, -Ă adj. 1. (despre corpuri) curat, neamestecat. ♢ nestricat, nealterat, neviciat. ♢ fără pete; imaculat, clar, limpede. ♢ (fig.) neprihănit, nevinovat. 2. veritabil, autentic, adevărat. 3. (fil. idealistă) desprins de realitatea materială. (< lat. purus, fr. pur)
(Marele dicţionar de neologisme)

pur adj. m., pl. puri; f. sg. púră, pl. púre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pur s. m., pl. puri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PUR adj. 1. v. neamestecat. 2. v. natural. 3. v. nativ. 4. v. curat. 5. curat, natural, neamestecat, (înv. şi pop.) sadea. (Vin ~.) 6. v. limpede. 7. v. curat. 8. v. senin. 9. v. clar. 10. ideal, platonic, (fig.) curat. (Dragoste ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PUR adj. v. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal.
(Dicţionar de sinonime)

PUR s. (BOT.) 1. (Allium rotundum) (Transilv.) ai. 2. (Allium vineale) usturoi sălbatic, (reg.) samuraslă.
(Dicţionar de sinonime)

PUR s. v. ai sălbatic, aiul şarpelui, arpagic, ceapa-ciorii, ghiocel, hagimă, lumânare, lumânărică, praz.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Pur ≠ amestec, amestecat, impur
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pu pur puri puril purilo

Cuvinte se termină cu literele: or lor ilor rilor urilor