purulență dex - definiţie, sinonime, conjugare
PURULÉNT, -Ă, purulenţi, -te, adj. Care are puroi, care elimină puroi; care puroiază; supurant, puroios. – Din fr. purulent, lat. purulentus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PURULÉNŢĂ, purulenţe, s.f. Stare a ceea ce este purulent. – Din fr. purulence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PURULÉN//T ~tă (~ţi, ~te) (despre infecţii, răni) Care puroiază; cu puroi; puroios; supurant. /<fr. purulent, lat. purulentus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PURULÉNŢ//Ă ~e f. Stare purulentă. /<fr. purulence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PURULÉNT, -Ă adj. Cu puroi, care puroiază; supurant. [< fr. purulent].
(Dicţionar de neologisme)

PURULÉNŢĂ s.f. Starea a tot ce este purulent. [< fr. purulence].
(Dicţionar de neologisme)

PURULÉNT, -Ă adj. care puroiază; supurant. (< fr. purulent, lat. purulentus)
(Marele dicţionar de neologisme)

PURULÉNŢĂ s. f. faptul de a fi purulent. (< fr. purulence)
(Marele dicţionar de neologisme)

purulént adj. m., pl. purulénţi; f. sg. puruléntă, pl. purulénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

purulénţă s. f., g.-d. art. purulénţei; pl. purulénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PURULÉNT adj. (MED.) supurant, (rar) puroiat, (înv. şi reg.) puroios. (Rană ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PURULÉNŢĂ s. (MED.) supuraţie, (rar) supurare. (~ unei plăgi.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pu pur puru purul purule

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta lenta ulenta