pustie dex - definiţie, sinonime, conjugare
PUSTÍU, -ÍE, (I) pustiuri, s.n., (II) pustii, adj. I. S.n. 1. Regiune sălbatică, lipsită de vegetaţie şi de populaţie; spec. întindere vastă şi plană de teren lipsită de vegetaţie şi nepopulată, acoperită cu nisip; deşert. ♢ Loc. adv. În pustiu = în zadar, degeaba. A pustiu = a jale, a moarte, prevestind moartea. ♢ Expr. A fluiera în (sau a) pustiu = a fluiera în semn de neizbândă, de părere de rău, de plictiseală; a fluiera a pagubă. Ducă-se pe pustiu (sau pe pustii) = ducă-se dracului, lua-l-ar naiba; (eufemistic) diavolul, dracul. 2. Fig. Singurătate apăsătoare pe care o simte cineva; plictiseală; mâhnire, supărare, durere. II. Adj. 1. (Despre locuri, ţinuturi) Care se află în stare sălbatică, fără vegetaţie şi fără populaţie. ♦ Aflat în paragină, în ruină; părăsit. ♦ (Substantivat; înv. şi pop., în imprecaţii) Blestemat, afurisit. 2. În care nu se află nimeni (şi nimic). Cameră pustie. 3. Fig. Singur, părăsit, copleşit de o singurătate apăsătoare; stingher; deznădăjduit. [Var.: (pop.) pustíe s.f.] – Din bg. pustinja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PUSTÍE s.f. v. pustiu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PUSTÍ//U1 ~e (~i) 1) (despre locuri) Care nu are nimic. Pădure ~e. Stradă ~e. 2) (despre localităţi, încăperi, spaţii) Care este lipsit de viaţă; în care (sau pe care) nu se află nimeni. Şcoală ~e. Peron ~. 3) (despre regiuni, ţinuturi) Care este fără vegetaţie şi fără populaţie; deşert; gol. /<bulg. pustinja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PUSTÍU2 ~ri n. 1) Regiune întinsă nisipoasă, aproape lipsită de vegetaţie din cauza aridităţii solului; deşert. ♢ În ~ a) în gol; b) în zadar. Ducă-se pe ~ a) numire eufemistică a diavolului; b) epilepsie. 2) fig. Stare sufletească apatică a omului solitar; singurătate chinuitoare. /<bulg. pustinja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PUSTIÁ vb. I. v. pustii.
(Dicţionarul limbii române moderne)

pustíu (pustíe), adj. – 1. Deşert, gol. – 2. Părăsit, nepopulat. – 3. Nefericit, amărît. – 4. (S.n.) Deşert, loc necultivat. – Megl. pust. Sl. pustŭ, pustynĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Tiktin; Conev 40). Pentru sensul de imprecaţie, cf. ngr. ἔρημο (Graur, BL, VI, 168). – Der. pustie, s.f. (deşert, loc neîngrijit; nume popular pentru diavol), în loc de înv. pustinie ‹ sl. pustynĭ; pustă, s.f. (teren agricol, cîmpia Ungariei), din mag. puszta, cu aceeaşi provenienţă; pustietate, s.f. (deşert, regiune necultivată şi nelocuită); pustii, vb. (a devasta, a transforma în deşert; vb., refl., a deveni deşert); pustiitor (var. pustiicios), adj. (distrugător); pustiiciune, s.f. (înv., devastare, distrugere); pustnic, s.m. (sihastru, anahoret), din sl. pustynĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 755; Tiktin; Conev 109), poate confundat cu sl. postĭnikŭ „postitor”; pustnicesc, adj. (de sihastru); pustnici, vb. (a trăi ca un pustnic); pustnicie, s.f. (sihăstrie). – Din rom. provine mag. posztia (Edelspacher 21).
(Dicţionarul etimologic român)

pustíu adj. m., f. pustíe; pl. m. şi f. pustíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pustíu s. n., art. pustíul; pl. pustíuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dúcă-se-pe-pustíi s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pustíe s. f., art. pustía, g.-d. art. pustíei; pl. pustíi, art. pustíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ducă-se-pe pustii s.m. (pop. şi fam.) 1. dracul, diavolul. 2. epilepsie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PUSTÍU adj. v. deşert, gol, nepăzit, nesupravegheat, vid.
(Dicţionar de sinonime)

PUSTÍU adj., s. 1. adj. deşert, gol, necultivat, sălbatic, vid, (înv. şi reg.) săcret, (înv.) puştiicios, pustiit. (Un loc, un ţinut ~.) 2. s. v. deşert. 3. s. v. pustietate. 4. adj. v. nelocuit. 5. adj. v. neumblat. 6. adj. părăsit. 7. adj. singur, stingher. (A rămas ~ pe lume.)
(Dicţionar de sinonime)

PUSTÍU adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.
(Dicţionar de sinonime)

DUCĂ-SE-PE-PUSTÍI s. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, epilepsie, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Pustiu ≠ aglomerat, arhiplin, populat
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pu pus pust pusti

Cuvinte se termină cu literele: ie tie stie ustie