putere dex - definiţie, sinonime, conjugare
PUTEÁ, pot, vb. II. Tranz. 1. A fi în stare, a avea puterea, a se simţi capabil de a înfăptui un lucru. ♢ Loc. adv. Cum poate (sau pot, poţi etc.) = pe măsura posibilităţilor. ♢ Expr. Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul, etc.) = cât (sau ce) este în stare să facă cineva, ce posibilităţi, câtă rezistenţă are cineva. A nu mai putea (de...) = a) a fi copleşit de un seniment sau de o senzaţie puternică; b) (fam.) a nu-i păsa, a nu se sinchisi de ceva sau de cineva. 2. A avea posibilitatea, mijloacele, condiţiile necesare sau ocazia de a înfăptui, de a face ceva, a-i fi ceva cu putinţă. 3. A exista posibilitatea sau probabilitatea, a fi posibil, a fi cu putinţă ca un lucru să se întâmple. ♢ Expr. Ce (sau când, unde) poate să fie? = ce (sau când, unde) să fie? ♢ Refl. impers. Cum se poate să nu înveţe? (Loc. adv.) De nu se mai poate (sau cât se poate, cum nu se poate mai mult) = foarte, din cale-afară. (Expr.) Se prea poate = e (foarte) posibil. ♦ (La prez. ind. pers. 3 sg., cu valoare adverbială) E posibil, e cu putinţă. ♢ Loc. adv. Peste poate = cu neputinţă, imposibil. Fără doar şi poate = neîndoielnic, sigur, precis. 4. A avea voia, dreptul de a face ceva. ♦ Refl. impers. A fi permis sau îngăduit. Se poate intra? 5. A avea motive, a avea justificare, a fi îndreptăţit să facă, să spună, să creadă ceva. 6. A fi indicat, nimerit, potrivit, a fi bine să..., a fi cazul să, ..; a se cuveni, a se cădea. [Prez. ind. şi: (pop.) poci] – Lat. potere (= posse).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PUTÉRE, puteri, s.f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, însuşire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acţiona, de a realiza ceva; putinţă. 2. Mare forţă fizică, tărie, puternicie. ♢ Loc. adv. Din toate puterile = cu toate forţele, cu toată râvna. ♢ Loc. adv. şi adj. În putere (sau în puteri) = puternic, sănătos, voinic. În (toată) puterea (vârstei) = în plină vigoare, în floarea vârstei. Cu puterea = cu sila, prin constrângere. ♢ Expr. A-i sta (sau a-i fi) cuiva în putere = a avea capacitatea, posibilitatea sau experienţa (de a face ceva). 3. Intensitate. 4. Eficacitate, tărie. ♦ Grad mare de concentraţie. Puterea unei băuturi. 5. Valoare, valabilitate. ♢ Putere de circulaţie (sau circulatorie) a unei monede = însuşirea monedei de a servi la vânzare-cumpărare. Putere de cumpărare (a banilor) = cantitatea de mărfuri şi de servicii care poate fi obţinută în schimbul unei anumite sume de bani. II. 1. Autoritate, stăpânire, dominaţie; p. ext. influenţă. ♢ Expr. A fi în puterea cuiva = a depinde de voinţa, de bunul plac al cuiva. ♢ Mare putere = ţară, stat care dispune de o mare forţă economică, militară, politică etc. Puterile centrale = nume dat în primul război mondial Germaniei şi Austro-Ungariei. ♦ (Concr.) Stat, ţară (suverană). 2. Conducere de stat, guvernare. ♢ Putere de stat = atribut al clasei dominante, care, folosind statul ca instrument al său, înfăptuieşte conducerea societăţii. Putere populară = regim social-economic în care conducerea politică, conducerea statului aparţine clasei muncitore şi aliaţilor ei; stat cu un asemenea regim. ♢ Expr. A fi (sau a ajunge, a veni) la putere = a deţine (sau a ajunge să deţină) guvernarea într-un stat. 3. Permisiune, voie; drept, împuternicire legală de a face ceva. ♢ Loc. prep. În puterea... = în virtutea..., în baza... ♢ Expr. A avea puteri depline = a avea dreptul nelimitat şi necondiţionat de a acţiona în numele cuiva. Cu de la sine putere = fără a fi autorizat de nimeni; în mod abuziv. 4. Capacitate, potenţial. Creşterea puterii economice. ♢ Putere de muncă = capacitatea unui om de a lucra şi de a realiza anumite produse într-un timp determinat. 5. (Pop.) Mijloace materiale, bani, avere; stare materială şi socială a cuiva. 6. (Pop.) Punct, moment culminant; toi. În puterea nopţii. ♢ Expr. În (toată) puterea cuvântului = în adevăratul înţeles al cuvântului. III. 1. (Mat.) Rezultatul înmulţirii unui număr cu sine însuşi (de atâtea ori de câte ori arată exponentul). ♦ Exponent care arată de câte ori trebuie înmulţit un număr cu el însuşi. ♢ Putere a unui punct faţă de un cerc = valoarea absolută a diferenţei dintre pătratul razei cercului şi pătratul distanţei dintre punct şi centrul cercului. 2. (Fiz., Tehn.) Lucru mecanic efectuat sau primit într-o unitate de timp; energie primită sau cedată într-o unitate de timp; mărime caracteristică unui sistem tehnic. ♢ Putere instalată = suma puterilor nominale ale maşinilor unei instalaţii producătoare de energie. Putere nominală = putere pentru care a fost construit un sistem tehnic. – V. putea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PUTEÁ pot tranz. (urmat, de obicei, de un verb la conjuntiv sau la infinitiv) 1) A se simţi în stare; a fi capabil sau apt. ♢ A nu mai ~ de ... a) a fi cuprins de un sentiment sau de o senzaţie puternică; b) a nu-i păsa de ... A nu (mai) ~ fără (cineva sau ceva) a avea neapărat nevoie de (cineva sau de ceva). 2) A fi în drept; a avea tot temeiul. Pot confirma. Tribunalul poate executa sentinţa. 3) v. A SE PUTEA. ♢ Poate că e cu putinţă; e posibil. Fără doar şi poate fără nici o discuţie; în mod sigur. /<lat. potere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PUTEÁ pers. 3 se poáte tranz. 1) A exista posibilitatea; a fi posibil. ♢ Se prea poate e posibil. Peste poate imposibil. De nu se mai poate peste măsură; la culme. 2) A exista permisiunea; a fi îngăduit. Se poate să intru? /<lat. potere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PUTÉR//E ~i f. 1) Capacitate a fiinţelor vii de a săvârşi acţiuni fizice; forţă fizică; tărie. ♢ În ~ (sau ~i) puternic; voinic; tare. Din toate ~ile adunându-şi toate forţele. A sta (sau a fi) în ~ea cuiva a avea posibilitatea sau capacitatea de a face ceva. 2) Capacitate de a realiza o muncă intelectuală; forţă spirituală. ~ creatoare. ~ de imaginaţie. 3) (despre medicamente) Grad de influenţă asupra organismului. 4) (despre sisteme tehnice) Capacitatea de a efectua un lucru mecanic. 5) (despre acte, documente, vize etc.) Caracter valabil; valabilitate. 6) (despre bani) Capacitatea de a servi la vânzare-cumpărare; valoare. 7) (despre acţiuni sau fenomene naturale) Grad de intensitate. ~ea cutremurului. ~ea vântului. ♢ În ~ea nopţii în plină noapte; când noaptea este în toi. În toată ~ea cuvântului în adevăratul înţeles al cuvântului. 8) Acţiune dominantă exercitată asupra cuiva; stăpânire; dominaţie. ~ea religiei. ♢ A fi în ~ea cuiva a depinde de voinţa sau de bunul plac al cuiva. 9) Libertate legală în acţiuni; drept. ♢ Cu de la sine ~ fără a avea împuternicire; arbitrar; samavolnic. 10) Drept de a conduce. ~ parlamentară. ~ democratică. ♢ ~ legislativă drept al organelor superioare de stat de a emite legi. A veni (sau a ajunge) la ~ a deveni conducător. Marile ~i statele cu autoritate şi influenţă, care joacă un rol decisiv pe arena internaţională. 11) mat. Indice care arată de câte ori un număr se înmulţeşte cu sine însuşi. Cinci la ~ea a doua. [G.-D. puterii] /v. a putea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

puteá (pot, putút), vb. – 1. A fi în stare. – 2. (Refl.) A fi posibil. – 3. (Cu negaţia nu mai). A muri de, a arde în, a crăpa; ironic, a nu-i păsa de nimic. – Mr. pot, putut, puteare, megl., istr. pot. Lat. *pŏtēre, forma vulgară analogică a lui posse (Diez, Gramm., I, 331; Puşcariu 1362; Candrea-Dens., 1491; REW 6682), cf. vegl. potare, it. potere, prov., cat., sp., port. poder, v. fr. pooir (› fr. pouvoir). Pentru conjug., cf. Lombard, Cah. S. Puşcariu, II, 147-50. Der. poate, adv. (probabil, eventual), în loc de se poate, cf. calabr. pozza; putere, s.f. (tărie; forţă, vigoare; stăpînire, conducere; înv., armată, forţă militară; înv., mulţime; înv., minune, miracol; autoritate, împuternicire, mandat; una din cele trei autorităţi ale statului; putere executivă, guvern; stat suveran; mijloc, inimă; partea centrală a trunchiului) ale cărui ultime sensuri se explică prin localizarea ideei de putere în inimă şi prin echivalenţă cu ea, cf. sp. corazón „parte centrală”; de-a puterea fi, adv. (Mold., exact, întocmai); puteri (var. împuteri), vb. (înv., a întări, a fortifica); putinţă, s.f. (posibilitate, facultate; mijloc), din lat. pǒtentia (Tiktin; Candrea; Scriban), sau mai probabil cu suf. -inţă, ca stăruinţă, adeverinţă etc.; putirinţă (var. puterinţă), s.f. (putere, posibilitate), formaţie glumeaţă şi familiară, rezultată din contaminarea lui putere cu putinţă; neputinţă, s.f. (impotenţă, incapacitate; imposibilitate); putincios, adj. (înv., puternic; înv., demn de, vrednic de; posibil); neputincios, adj. (impotent; înv., imposibil); puternic, adj. (tare, robust, potent; prepotent); neputernic, adj. (înv., debil, incapabil); preaputernic, adj. (atotputernic); atotputernic, adj. (prepotent), atribut exclusiv pentru Dumnezeu; puternici, vb. (înv., a-şi exercita puterea); puternicie, s.f. (forţă, tărie); atotputernicie, s.f. (omnipotenţă); puternice, s.f. pl. (duhuri rele); împuternici, vb. (a da puteri; refl., a se fortifica); împuternicire, s.f. (mandat; procură); împuternicit, s.m. (delegat; plenipotenţiar); răsputea, vb. (a face ceva cu toată puterea); răsputere, s.f. (toată forţa). – Din rom. provin bg. puteren (Capidan, Raporturile, 230), bg. din Trans. putere, puternica (Miklosich, Bulg., 131; Miklosich, Fremdw., 121), rut. puter(j)a, rus. puternyi, adj., puteruvaty, vb. (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 409).
(Dicţionarul etimologic român)

a avea poci expr. (glum.) a putea, a fi în stare (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

puteá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pot, 2 sg. poţi, perf. s. 1 sg. putúi, 1 pl. putúrăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. poátă; ger. putând; part. putút
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cal-putére s. m., pl. cai-putére; simb. CP (internaţional HP)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

putére s. f., g.-d. art. putérii; pl. putéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PUTEÁ vb. 1. a se cădea, a se cuveni. (Se ~ să stăm cu braţele în sân?) 2. a merge. (Aşa nu se mai ~!)
(Dicţionar de sinonime)

PUTÉRE s. 1. v. capacitate. 2. v. energie. 3. v. bărbăţie. 4. fermitate, tărie. (N-a avut suficientă ~ să ...) 5. v. tărie. 6. v. posibilitate. 7. voie, voinţă. (Cu de la sine ~.) 8. conducere, (fig.) cârmă. (A ajuns la ~.) 9. v. împuternicire. 10. autoritate, (înv.) tărie. (Însemnele ~ii.) 11. autoritate, (astăzi rar) stăpânire. (Reprezentantul ~ii.) 12. legalitate, valabilitate, valoare, (înv.) tărie. (~ a unui înscris.) 13. valabilitate, valoare. (Actul acesta are ~ de lege.) 14. v. autoritate. 15. v. forţă. 16. v. armată. 17. (concr.) stat, ţară, (înv.) putinţă. (Marile, micile ~i.) 18. (concr.) v. somitate. 19. v. dominaţie. 20. v. influenţă. 21. influenţă, înrâurire, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 22. eficacitate, valoare. (~ nutritivă.) 23. eficacitate. (~ de germinaţie a seminţelor.) 24. v. intensitate. 25. v. trăinicie. 26. v. toi. 27. v. însuşire. 28. (MAT.) (înv.) potenţă. (a 2-a a unui număr.) 29. putere măritoare unghiulară v. grosisment.
(Dicţionar de sinonime)

PUTÉRE s. v. disponibil, duium, efectiv, forţă, grămadă, mulţime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Putereslăbiciune
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pu put pute puter

Cuvinte se termină cu literele: re ere tere utere