PUTRESCÉNT, -Ă, pustrescenţi, -te, adj. (Livr.) Care a intrat în putrefacţie. – Din fr. putrescent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PUTRESCÉNT, -Ă adj. Intrat în putrefacţie. [< fr. putrescent].
(Dicţionar de neologisme)
PUTRESCÉNŢĂ s.f. Putreziciune, putrefacţie. [< fr. putrescence].
(Dicţionar de neologisme)
PUTRESCÉNT, -Ă adj. pe cale de putrefacţie. (< fr. putrescent)
(Marele dicţionar de neologisme)
PUTRESCÉNŢĂ s. f. putrefacţie. (< fr. putrescence)
(Marele dicţionar de neologisme)
putrescént adj. m. (sil. -tres-), pl. putrescénţi; f. sg. putrescéntă, pl. putrescénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
putrescénţă s. f., pl. putrescénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PUTRESCÉNŢĂ s. v. descompunere, putrefacţie, putrezire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PUTRESCÉNT, -Ă adj. Intrat în putrefacţie. [< fr. putrescent].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar de neologisme)
PUTRESCÉNT, -Ă adj. pe cale de putrefacţie. (< fr. putrescent)
(Marele dicţionar de neologisme)
PUTRESCÉNŢĂ s. f. putrefacţie. (< fr. putrescence)
(Marele dicţionar de neologisme)
putrescént adj. m. (sil. -tres-), pl. putrescénţi; f. sg. putrescéntă, pl. putrescénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
putrescénţă s. f., pl. putrescénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PUTRESCÉNŢĂ s. v. descompunere, putrefacţie, putrezire.
(Dicţionar de sinonime)