PUŞCÁ, puşc, vb. I. Tranz. şi intranz. (Înv. şi pop.) A împuşca. ♦ Intranz. A produce sfărâmarea rocilor cu ajutorul unui exploziv. – Din puşcă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
púşcă-mitraliéră s. f. (sil. -tra-li-e-), g.-d. art. púştii-mitraliére; pl. puşti-mitraliére
(Dicţionar ortografic al limbii române)
puşcá vb., ind. prez. 1 sg. puşc, 2 sg. puşti, 3 sg. púşcă; conj. prez. 3 sg. şi pl. púşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PUŞCÁ vb. v. împuşca, înjunghia.
(Dicţionar de sinonime)
PUŞCÁT adj. v. împuşcat.
(Dicţionar de sinonime)
PUŞCÁT s. v. împuşcare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
púşcă-mitraliéră s. f. (sil. -tra-li-e-), g.-d. art. púştii-mitraliére; pl. puşti-mitraliére
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PUŞCÁ vb. v. împuşca, înjunghia.
(Dicţionar de sinonime)
PUŞCÁT adj. v. împuşcat.
(Dicţionar de sinonime)
PUŞCÁT s. v. împuşcare.
(Dicţionar de sinonime)