puți dex - definiţie, sinonime, conjugare
PUŢÍ, put, vb. IV. Intranz. A răspândi un miros greu, neplăcut; a mirosi urât. ♢ Expr. A puţi locul sub cineva sau a-i puţi cuiva urma, se spune despre cineva foarte leneş. A puţi a pustiu = a fi gol. Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rău; e aşa şi-aşa. Parcă îi tot pute ceva, se spune despre cel care este mereu nemulţumit. A-i puţi a... = a simţi miros de... ♦ Fig. (Fam.; urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A avea ceva în cantitate mare, a fi plin de... Pute piaţa de mere. – Lat. *putire (= putere).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PUŢÍ put intranz. 1) A emana un miros urât; a mirosi urât. 2) pop. A fi semne că are sau va avea loc. Pute a bătaie. ♢ Pute a pustiu se spune despre ceea ce este gol (camere, buzunare, pungi etc.). 3) fig. fam. A fi plin peste măsură; a fi supraîncărcat. Pute piaţa de legume. /<lat. putere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

puţí (puţít, puţít), vb. – A mirosi urît. – Megl. put(puţos), ambuţiri. Lat. *putῑre în loc de putēre (Puşcariu 1414; REW 6876), cf. it. putire (Prati 803), prov., cat. pudir; fr. puer (‹ v. fr. puir). – Der. apuţit, s.n. (înv., miros); pucios, adj. (urît mirositor), probabil în loc de *puţicios, cf. v. it., pist. puzzoso; pucioasă, s.f. (sulf), în loc de piatră pucioasă (după Puşcariu 1394 şi Candrea de la un lat. *puteōsa; puciocnă (var. pucio(a)gnă), s.f. (plantă, Bifora radians); împuţi, vb. (a răspîndi un miros greu; refl., a începe să miroasă urît, a se putrezi; refl., a se băşi); împuţiciune, s.f. (duhoare, putoare; lene); împuţit, adj. (puturos; stricat; leneş). – Cf. putoare.
(Dicţionarul etimologic român)

puţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. put, imperf. 3 sg. puţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pútă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PUŢÍ vb. a duhni, a mirosi, (prin Mold.) a se auzi, (Mold.) a duhli, (înv.) a duhori. (~ a băutură.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pu put

Cuvinte se termină cu literele: ti uti