PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -âi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÂCĂÍ vb. IV. v. pâcâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PÂCÂÍ pâcâi intranz. 1) A fuma producând un sunet scurt caracteristic; a trage fum (din pipă sau din ţigară), făcând „pâc-pâc”. 2) (despre flacăra lămpilor sau a felinarelor cu petrol) A arde tremurat, cu pocnete uşoare. /pâc + suf. ~âi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pâcâí vb., ind. şi conj. prez. 1 sg. pâcâi, 3 sg. şi pl. pâcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pâcâí, pấcâi, vb. IV (pop.) 1. a fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pâşcăi, a pufăi. 2. (reg.; despre flacăra lumânării de petrol) a pâlpâi cu zgomot. 3. (reg.; despre firele de aţă) a se rupe provocând un sunet caracteristic. 4. (reg.; despre bibilici) a produce sunetul caracteristic speciei.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PÂCÂÍ vb. v. pufăi.
(Dicţionar de sinonime)
PÂCÂÍ vb. v. pâşcâi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÂCĂÍ vb. IV. v. pâcâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pâcâí vb., ind. şi conj. prez. 1 sg. pâcâi, 3 sg. şi pl. pâcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pâcâí, pấcâi, vb. IV (pop.) 1. a fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pâşcăi, a pufăi. 2. (reg.; despre flacăra lumânării de petrol) a pâlpâi cu zgomot. 3. (reg.; despre firele de aţă) a se rupe provocând un sunet caracteristic. 4. (reg.; despre bibilici) a produce sunetul caracteristic speciei.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PÂCÂÍ vb. v. pufăi.
(Dicţionar de sinonime)
PÂCÂÍ vb. v. pâşcâi.
(Dicţionar de sinonime)