pârlăluire

PÂRLĂLUÍRE s. f. v. pârlălui. [DAR]
(Alte dicţionare)

pârlăluí, pârlăluiésc, vb. IV (înv. şi reg.; despre rufe sau rufele de cânepă) a fierbe, a opări cu leşie; a pârlui.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: pa par parl parla parlal

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire luire aluire