păcurărel

PĂCURĂRÉL, păcurărei, s.m. (Pop.) Păcurăraş. – Păcurar¹ + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

păcurărél s. m., pl. păcurăréi, art. păcurăréii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PĂCURĂRÉL s. v. ciobănaş, ciobănel.
(Dicţionar de sinonime)