păcănirea
[Sinonime]
PĂCĂNÍRE, păcăniri, s.f. Acţiunea de a păcăni şi rezultatul ei; zgomot scurt, repetat şi sacadat; păcănit, păcănitură, păcăneală. – V. păcăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
păcăníre s. f., g.-d. art. păcănírii; pl. păcăníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PĂCĂNÍRE s. v. păcănit.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
păcăníre s. f., g.-d. art. păcănírii; pl. păcăníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PĂCĂNÍRE s. v. păcănit.
(Dicţionar de sinonime)