PĂGUBÁŞ, -Ă, păgubaşi, -e, s.m. şi f. Persoană care a suferit o pagubă. ♢ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) păgubaş = a provoca (cuiva) o pierdere; a păgubi. A fi (sau a rămâne) păgubaş = a pierde ceva, a fi (sau a rămâne) în pagubă; a păgubi. ♢ Expr. A se lăsa păgubaş (de cineva sau de ceva) = a renunţa (la cineva sau la ceva). – Pagubă + suf. -aş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂGUBÁŞ ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care a suferit o pagubă. ♢ A se lăsa ~ (de ceva) a renunţa (la ceva). /pagubă + suf. ~aş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
păgubáş s. m., pl. păgubáşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
păgubáşă s. f., g.-d. art. păgubáşei; pl. păgubáşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PĂGUBÁŞ s. păgubit, (înv.) dăunăş.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂGUBÁŞ ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care a suferit o pagubă. ♢ A se lăsa ~ (de ceva) a renunţa (la ceva). /pagubă + suf. ~aş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
păgubáşă s. f., g.-d. art. păgubáşei; pl. păgubáşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PĂGUBÁŞ s. păgubit, (înv.) dăunăş.
(Dicţionar de sinonime)