păianjeni

PĂIÁNJEN, păianjeni, s.m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi şi cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subţire ţesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă; (şi la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Pânză de păianjen (1); păienjeniş. 3. Unealtă folosită pentru prinderea şi extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăţilor de cablu rămase într-o sondă. 4. (Sport) Fiecare dintre colţurile de sus ale porţii la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prăjină care se aşază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperişurilor de paie ca să le apere de vânt. [Pr.: pă-ian-. – Var.: (reg.) păiájen, paiájen, paínjen, paíngăn, păínjen, s.m.] – Din sl. *pajončina. Cf. bg. P a j a š i n a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂIÁNJEN ~i m. 1) Animal nevertebrat terestru, de talie mică, cu abdomenul mare, nesegmentat, cu patru perechi de picioare, care urzeşte fire lungi (împletite în plase foarte subţiri) pentru prinderea insectelor. 2) Pânză ţesută de acest animal. 3) Unealtă înzestrată cu o plasă, cu care se scot piesele mici căzute într-o sondă petrolieră. 4) fam. Fiecare dintre colţurile de sus ale porţii de la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.). /<sl. pa[j]onţina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păiánjen s. m., pl. păiánjeni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PĂIÁNJEN s. (ZOOL.) 1. paing. 2. păianjenul făinii v. cleştar.
(Dicţionar de sinonime)

PĂIÁNJEN s. v. chica-voinicului, prăştină.
(Dicţionar de sinonime)