PĂIENJENÍ, păienjenesc, vb. IV. Refl. şi intranz. A (se) împăienjeni. [Pr.: pă-ien-. – Var.: (reg.) păinjení, păinjiní, painjení, painginí vb. IV] – Din păianjen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE PĂIENJEN//Í pers. 3 se ~éşte v. A SE ÎMPĂIENJENI. /Din păianjen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
păienjení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păienjenésc, imperf. 3 sg. păienjeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păienjeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PĂIENJENÍ vb. v. împăienjeni.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE PĂIENJEN//Í pers. 3 se ~éşte v. A SE ÎMPĂIENJENI. /Din păianjen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PĂIENJENÍ vb. v. împăienjeni.
(Dicţionar de sinonime)