PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni şi despre faţa lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puţin intens, şters; (despre obiecte sau fiinţe) care are o culoare puţin intensă, ştearsă; (despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândeşte o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PAL2, paluri, s.n. Material lemnos sub formă de placă obţinut prin presarea de lemn în combinaţie cu diferiţi lianţi. – Din iniţialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PALÍ s.m. Limbă veche, indo-europeană, folosită astăzi ca limbă liturgică budistă şi ca limbă de cultură în India, Sri Lanka, Birmania, Thailanda. – Din fr. pali.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂLÍ2, pălesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni palid, a se îngălbeni la faţă (de emoţie, din cauza unei boli etc.). 2. (Despre surse luminoase) A-şi pierde strălucirea, a se stinge. – Din fr. pâlir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂLÍ1, pălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. şi refl. A (se) izbi, a (se) lovi, a (se) ciocni. ♦ (Înv.) A (se) ataca (cu armele). ♦ Tranz. Fig. (Despre stări psihice sau fizice) A cuprinde pe neaşteptate, a năpădi, a copleşi. 2. Tranz. şi intranz. (Despre surse de căldură) A arde, a dogori, a pârli. ♦ Refl. (Reg.) A se încălzi la soare, la foc etc. 3. Intranz. şi refl. (Despre plante) A se ofili, a se usca, a se îngălbeni (de frig, de arşiţă etc.). ♢ Tranz. Soarele păleşte plantele – Din sl. paliti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PAL ~ă (~i, ~e) v. PALID. /<fr. pâle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PĂL//Í1 ~ésc 1. tranz. 1) A atinge brusc şi cu putere (intenţionat sau din întâmplare); a lovi. ♢ A-l ~ norocul (pe cineva) a) a se bucura pe neaşteptate de o favoare a sorţii; b) a fi pus în situaţia de a face ceva contrar voinţei sale. 2) fig. (despre sentimente, stări, gânduri etc.) A cuprinde brusc şi în întregime; a pune stăpânire în chip năvalnic; a năvăli; a năboi; a copleşi; a năpădi; a podidi. 2. intranz. 1) (despre surse de căldură) A emana radiaţii fierbinţi, raspândind căldură foarte mare; a arde; a pârli; a pârjoli; a dogori; a frige. 2) (despre plante) v. A SE PĂLI. /<sl. paliti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PĂL//Í2 ~ésc intranz. 1) (despre persoane sau despre faţa lor) A deveni palid. 2) (despre surse de lumină) A străluci tot mai slab; a pierde din intensitate. /<fr. pâlir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PĂL//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre oameni sau despre animale) A-şi încălzi corpul (la soare sau la foc). 2) (despre plante, fructe, legume) A-şi pierde vlaga şi frăgezimea; a se veşteji; a se ofili. 3) pop. A se atinge cu putere (de ceva); a se lovi; a se izbi. /<sl. paliti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pal (pálă), adj. – Palid. Fr. pâle; folosit numai în poezie. E dubletul lui palid, adj. (galben la faţă), din it. pallido. – Der. păli, vb. (a se face palid), din fr. pâlir (cf. mr. pălescu, din lat. pallēre, P. Papahagi, Jb., XII, 101; Pascu, I, 140); paliditate, s.f., din it. pallidità; paloare, s.f., din fr. pâleur.
(Dicţionarul etimologic român)
pălí (pălésc, pălít), vb. – 1. A arde. – 2. (Refl.) A se arde, a se pîrli. – 3. (Refl.) A se încinge, a se usca, a se consuma. – 4. A se veşteji, a se ofili. – 5. A emite căldură. – 6. A trage cu arma, a lovi, a ţinti, a ochi. – 7. A surprinde. – 8. A surveni, a veni pe neaşteptate. – Mr. pălescu, pălire, megl. palés, păliri. Sl. paliti, palją „a arde” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Miklosich, Lexicon, 553; Cihac, II, 249), cf. bg. palja, cr. paliti. – Der. pală (mr. pală), s.f. (adiere, val; şir, rînd, serie; postată, porţie de paie care se apucă cu furca; strat de cărămizi, de tencuială; capriciu, toană), cf. ceh. pala „arşiţă”, alb. paljë „serie”, mag. palla „şir de iarbă cosită” (der. din lat. *palula, Giuglea, Dacor., II, 819 nu e posibilă, cf. REW 6154); palie, s.f. (suflare, adiere), cuvînt folosit de D. Zamfirescu, poate în mod greşit, în loc de pală; Pălie, s.f. (sărbătoare de Sf. Ilie, 20 iulie, respectată datorită fricii de foc şi de ardere a recoltelor); palici, s.n. (ardere; Mold., pahar de ţuică); palincă, s.f. (Trans., ţuică), din slov. palinka, cf. mag. pálinka, bg. palink, pol. palenka; păliciune (var. pălitură), s.f. (ardere); păliş, adv. (Olt., oblic); pălişat, adj. (Olt., oblic); paliz, s.n. (înv., apoplexie). Scriban, Arhiva, XV, 445 şi REW 6166 par să confunde pe păli „a arde” cu păli „a se face palid”, care este neol. Cf. pălăi şi der. sale expresive.
(Dicţionarul etimologic român)
PAL, -Ă adj. Palid. ♦ (Fig.) Fără strălucire, şters; searbăd; (despre lumină) slab. [< fr. pale].
(Dicţionar de neologisme)
PÁLI s.m. Veche limbă de cultură în Sri Lanka, derivată din sanscrită. [< fr. pali].
(Dicţionar de neologisme)
PAL1 s. n. material lemnos, placă, prin presarea rumeguşului de lemn cu diferiţi lianţi. (< p/lacă/ + a/glomerată din/ + l/emn/)
(Marele dicţionar de neologisme)
PAL2, -Ă adj. 1. palid. 2. (fig.) fără strălucire; searbăd; (despre lumină) slab. (< fr. pâle)
(Marele dicţionar de neologisme)
PÁLI2 s. m. veche limbă indo-europeană, derivată din sanscrită, folosită şi astăzi ca limbă liturgică budistă şi ca limbă de cultură în India, Sri Lanka, Birmania şi Thailanda. (< fr. pali)
(Marele dicţionar de neologisme)
PĂLÍ vb. intr. 1. a deveni palid la faţă. 2. a-şi pierde strălucirea. (< fr. pâlir)
(Marele dicţionar de neologisme)
PALI1-/PALIM-/PALIN- elem. „îndărăt, din nou, repetat”. (< fr. pali-, palim-, palin-, cf. gr. palin)
(Marele dicţionar de neologisme)
pal adj. m., pl. pali; f. sg. pálă, pl. pále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pal s. n., pl. páluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pălí (a (se) lovi, a deveni palid) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pălésc, imperf. 3 sg. păleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pălí2, pălésc, vb. IV (reg.; despre iarbă, fân) a aşeza în pale; a pălui.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PAL adj. v. galben, îngălbenit, palid.
(Dicţionar de sinonime)
PAL adj. 1. v. estompat. 2. v. slab.
(Dicţionar de sinonime)
PĂLÍ vb. v. ofili.
(Dicţionar de sinonime)
PĂLÍ vb. a (se) îngălbeni, (înv. şi reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emoţie.)
(Dicţionar de sinonime)
PĂLÍ vb. v. ajunge, arde, arunca, atinge, azvârli, bronza, culca, da, dărâma, doborî, dogori, frige, izbi, înnegri, întinde, lovi, lungi, nimeri, ochi, pârjoli, pârli, pocni, prăbuşi, prăji, prăvăli, răsturna, trage, trânti.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Pal ≠ aprins, ţipător, viu, violent
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PAL2, paluri, s.n. Material lemnos sub formă de placă obţinut prin presarea de lemn în combinaţie cu diferiţi lianţi. – Din iniţialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂLÍ2, pălesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni palid, a se îngălbeni la faţă (de emoţie, din cauza unei boli etc.). 2. (Despre surse luminoase) A-şi pierde strălucirea, a se stinge. – Din fr. pâlir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂLÍ1, pălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. şi refl. A (se) izbi, a (se) lovi, a (se) ciocni. ♦ (Înv.) A (se) ataca (cu armele). ♦ Tranz. Fig. (Despre stări psihice sau fizice) A cuprinde pe neaşteptate, a năpădi, a copleşi. 2. Tranz. şi intranz. (Despre surse de căldură) A arde, a dogori, a pârli. ♦ Refl. (Reg.) A se încălzi la soare, la foc etc. 3. Intranz. şi refl. (Despre plante) A se ofili, a se usca, a se îngălbeni (de frig, de arşiţă etc.). ♢ Tranz. Soarele păleşte plantele – Din sl. paliti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PAL ~ă (~i, ~e) v. PALID. /<fr. pâle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PĂL//Í1 ~ésc 1. tranz. 1) A atinge brusc şi cu putere (intenţionat sau din întâmplare); a lovi. ♢ A-l ~ norocul (pe cineva) a) a se bucura pe neaşteptate de o favoare a sorţii; b) a fi pus în situaţia de a face ceva contrar voinţei sale. 2) fig. (despre sentimente, stări, gânduri etc.) A cuprinde brusc şi în întregime; a pune stăpânire în chip năvalnic; a năvăli; a năboi; a copleşi; a năpădi; a podidi. 2. intranz. 1) (despre surse de căldură) A emana radiaţii fierbinţi, raspândind căldură foarte mare; a arde; a pârli; a pârjoli; a dogori; a frige. 2) (despre plante) v. A SE PĂLI. /<sl. paliti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PĂL//Í2 ~ésc intranz. 1) (despre persoane sau despre faţa lor) A deveni palid. 2) (despre surse de lumină) A străluci tot mai slab; a pierde din intensitate. /<fr. pâlir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PĂL//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre oameni sau despre animale) A-şi încălzi corpul (la soare sau la foc). 2) (despre plante, fructe, legume) A-şi pierde vlaga şi frăgezimea; a se veşteji; a se ofili. 3) pop. A se atinge cu putere (de ceva); a se lovi; a se izbi. /<sl. paliti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pal (pálă), adj. – Palid. Fr. pâle; folosit numai în poezie. E dubletul lui palid, adj. (galben la faţă), din it. pallido. – Der. păli, vb. (a se face palid), din fr. pâlir (cf. mr. pălescu, din lat. pallēre, P. Papahagi, Jb., XII, 101; Pascu, I, 140); paliditate, s.f., din it. pallidità; paloare, s.f., din fr. pâleur.
(Dicţionarul etimologic român)
pălí (pălésc, pălít), vb. – 1. A arde. – 2. (Refl.) A se arde, a se pîrli. – 3. (Refl.) A se încinge, a se usca, a se consuma. – 4. A se veşteji, a se ofili. – 5. A emite căldură. – 6. A trage cu arma, a lovi, a ţinti, a ochi. – 7. A surprinde. – 8. A surveni, a veni pe neaşteptate. – Mr. pălescu, pălire, megl. palés, păliri. Sl. paliti, palją „a arde” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Miklosich, Lexicon, 553; Cihac, II, 249), cf. bg. palja, cr. paliti. – Der. pală (mr. pală), s.f. (adiere, val; şir, rînd, serie; postată, porţie de paie care se apucă cu furca; strat de cărămizi, de tencuială; capriciu, toană), cf. ceh. pala „arşiţă”, alb. paljë „serie”, mag. palla „şir de iarbă cosită” (der. din lat. *palula, Giuglea, Dacor., II, 819 nu e posibilă, cf. REW 6154); palie, s.f. (suflare, adiere), cuvînt folosit de D. Zamfirescu, poate în mod greşit, în loc de pală; Pălie, s.f. (sărbătoare de Sf. Ilie, 20 iulie, respectată datorită fricii de foc şi de ardere a recoltelor); palici, s.n. (ardere; Mold., pahar de ţuică); palincă, s.f. (Trans., ţuică), din slov. palinka, cf. mag. pálinka, bg. palink, pol. palenka; păliciune (var. pălitură), s.f. (ardere); păliş, adv. (Olt., oblic); pălişat, adj. (Olt., oblic); paliz, s.n. (înv., apoplexie). Scriban, Arhiva, XV, 445 şi REW 6166 par să confunde pe păli „a arde” cu păli „a se face palid”, care este neol. Cf. pălăi şi der. sale expresive.
(Dicţionarul etimologic român)
PAL, -Ă adj. Palid. ♦ (Fig.) Fără strălucire, şters; searbăd; (despre lumină) slab. [< fr. pale].
(Dicţionar de neologisme)
PÁLI s.m. Veche limbă de cultură în Sri Lanka, derivată din sanscrită. [< fr. pali].
(Dicţionar de neologisme)
PAL1 s. n. material lemnos, placă, prin presarea rumeguşului de lemn cu diferiţi lianţi. (< p/lacă/ + a/glomerată din/ + l/emn/)
(Marele dicţionar de neologisme)
PAL2, -Ă adj. 1. palid. 2. (fig.) fără strălucire; searbăd; (despre lumină) slab. (< fr. pâle)
(Marele dicţionar de neologisme)
PÁLI2 s. m. veche limbă indo-europeană, derivată din sanscrită, folosită şi astăzi ca limbă liturgică budistă şi ca limbă de cultură în India, Sri Lanka, Birmania şi Thailanda. (< fr. pali)
(Marele dicţionar de neologisme)
PĂLÍ vb. intr. 1. a deveni palid la faţă. 2. a-şi pierde strălucirea. (< fr. pâlir)
(Marele dicţionar de neologisme)
PALI1-/PALIM-/PALIN- elem. „îndărăt, din nou, repetat”. (< fr. pali-, palim-, palin-, cf. gr. palin)
(Marele dicţionar de neologisme)
pal adj. m., pl. pali; f. sg. pálă, pl. pále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pal s. n., pl. páluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pălí (a (se) lovi, a deveni palid) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pălésc, imperf. 3 sg. păleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pălí2, pălésc, vb. IV (reg.; despre iarbă, fân) a aşeza în pale; a pălui.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PAL adj. v. galben, îngălbenit, palid.
(Dicţionar de sinonime)
PAL adj. 1. v. estompat. 2. v. slab.
(Dicţionar de sinonime)
PĂLÍ vb. v. ofili.
(Dicţionar de sinonime)
PĂLÍ vb. a (se) îngălbeni, (înv. şi reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emoţie.)
(Dicţionar de sinonime)
PĂLÍ vb. v. ajunge, arde, arunca, atinge, azvârli, bronza, culca, da, dărâma, doborî, dogori, frige, izbi, înnegri, întinde, lovi, lungi, nimeri, ochi, pârjoli, pârli, pocni, prăbuşi, prăji, prăvăli, răsturna, trage, trânti.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Pal ≠ aprins, ţipător, viu, violent
(Dicţionar de antonime)