PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ♢ Compus: papă-lapte s.m. invar. = persoană lipsită de energie, de iniţiativă; om bleg, nătăfleţ. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PAPÁRĂ s.f. 1. Mâncare preparată din felii de pâine (prăjită) presărate cu brânză şi opărite în apă, în supă, în lapte etc. ♢ Expr. (Fam.) A mânca (o) papară sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papară = a) a mânca bătaie sau a fi aspru certat; b) a fi învins (în luptă, într-o întrecere etc.) A face pe (sau din) cineva papară = a învinge, a distruge, a nimici pe cineva. A şti papara cuiva = a cunoaşte felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva. A trage cuiva o papară = a) a bate pe cineva; b) a mustra aspru pe cineva. 2. (Reg.) Omletă (din ouă). [Var.: (reg.) păpáră s.f.] – Din bg. popara.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PĂPÁ pap tranz. fam. 1) (alimente) A introduce în gură, mestecând şi înghiţind; a mânca. ♢ Papă-lapte calificativ depreciativ, atribuit unei persoane molâi, lipsite de vlagă şi de iniţiativă. 2) fig. (bani, avere etc.) A cheltui în mod nechibzuit; a toca; a irosi. /<lat. pappare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PAPÁRĂ păpări f. Fel de mâncare preparată din felii de pâine prăjită, presărate cu brânză şi opărite (cu apă sau cu lapte). ♢ A mânca ~ a lua bătaie. /<bulg. popara
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
papáră (papáre), s.f. – 1. Friganea, felie de pîine prăjită cu brînză şi cu unt. – 2. Ciomăgeală, bătaie. Bg., sb. popara (Miklosich, Lexicon, 625; Tiktin; Conev 86), din sl. popariti „a (se) opări”, cf. ngr. παππάρα, tc. papara. Der. din it. (Meyer, Neugr. St., IV, 68) sau din ngr. πάπα „mîncare” (Roesler 601) pare mai puţin probabilă. – Der. păpărău, s.n. (Banat, terci, păsat).
(Dicţionarul etimologic român)
pápă-tót s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pápă-lápte s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
păpá vb., ind. prez. 1 sg. pap, 3 sg. şi pl. pápă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
papáră s. f., g.-d. art. papárei/papării; pl. papări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PĂPÁ vb. v. arunca, azvârli, cheltui, irosi, împrăştia, mânca, prăpădi, risipi, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)
PĂPÁRE s. v. aruncare, azvârlire, cheltu-ire, irosire, mâncare, risipire, zvârlire.
(Dicţionar de sinonime)
PAPÁRĂ s. (reg.) moieţi (pl.), păpăruie. (A mân-cat ~.)
(Dicţionar de sinonime)
PAPÁRĂ s. v. jumări, omletă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PAPÁRĂ s.f. 1. Mâncare preparată din felii de pâine (prăjită) presărate cu brânză şi opărite în apă, în supă, în lapte etc. ♢ Expr. (Fam.) A mânca (o) papară sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papară = a) a mânca bătaie sau a fi aspru certat; b) a fi învins (în luptă, într-o întrecere etc.) A face pe (sau din) cineva papară = a învinge, a distruge, a nimici pe cineva. A şti papara cuiva = a cunoaşte felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva. A trage cuiva o papară = a) a bate pe cineva; b) a mustra aspru pe cineva. 2. (Reg.) Omletă (din ouă). [Var.: (reg.) păpáră s.f.] – Din bg. popara.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PAPÁRĂ păpări f. Fel de mâncare preparată din felii de pâine prăjită, presărate cu brânză şi opărite (cu apă sau cu lapte). ♢ A mânca ~ a lua bătaie. /<bulg. popara
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
papáră (papáre), s.f. – 1. Friganea, felie de pîine prăjită cu brînză şi cu unt. – 2. Ciomăgeală, bătaie. Bg., sb. popara (Miklosich, Lexicon, 625; Tiktin; Conev 86), din sl. popariti „a (se) opări”, cf. ngr. παππάρα, tc. papara. Der. din it. (Meyer, Neugr. St., IV, 68) sau din ngr. πάπα „mîncare” (Roesler 601) pare mai puţin probabilă. – Der. păpărău, s.n. (Banat, terci, păsat).
(Dicţionarul etimologic român)
pápă-tót s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pápă-lápte s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
păpá vb., ind. prez. 1 sg. pap, 3 sg. şi pl. pápă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
papáră s. f., g.-d. art. papárei/papării; pl. papări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PĂPÁ vb. v. arunca, azvârli, cheltui, irosi, împrăştia, mânca, prăpădi, risipi, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)
PĂPÁRE s. v. aruncare, azvârlire, cheltu-ire, irosire, mâncare, risipire, zvârlire.
(Dicţionar de sinonime)
PAPÁRĂ s. (reg.) moieţi (pl.), păpăruie. (A mân-cat ~.)
(Dicţionar de sinonime)
PAPÁRĂ s. v. jumări, omletă.
(Dicţionar de sinonime)