păpușă

PĂPÚŞĂ, păpuşi, s.f. I. 1. Jucărie care reprezintă de obicei un copil, făcută din carton, din celuloid, din lemn etc.; p. ext. figurină cu chip de om. ♦ Epitet dat unei fetiţe (sau unei femei) frumoase. 2. Personaj din teatrul de păpuşi, alcătuit dintr-un cap şi două braţe, confecţionat din pânză, lemn etc., care se îmbracă pe mână de către mânuitor. ♢ Teatru de păpuşi = spectacol în care personajele sunt reprezentate prin păpuşi manevrate de păpuşari. ♢ Expr. A fi păpuşa cuiva = a se lăsa condus, dirijat de cineva, a fi la discreţia cuiva. ♦ Fig. Om lipsit de personalitate, de voinţă; marionetă. II. 1. Mănunchi de fire, de frunze etc., legătură (de obicei de acelaşi fel) făcută într-un anumit mod. 2. Bucată de brânză sau de caş aşezată în tipare de o anumită formă. 3. Rodul tânăr al porumbului în timpul formării ştiuletelui, înainte de apariţia mătăsii şi a boabelor. 4. Nimfa insectelor. 5. Parte a unor maşini-unelte care serveşte la prinderea sau la susţinerea pieselor de prelucrat sau a sculei cu care se prelucrează. 6. Unealtă de dogărie folosită la fixarea cercurilor la vase. – Cf. lat. p u p a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂPÚŞ//Ă ~i f. 1) Jucărie care înfăţişează, de obicei, chipul unei fetiţe. ♢ Ca o ~ drăgălaşă; atrăgătoare. Teatru de ~i (sau de marionete) teatru în care eroii spectacolelor sunt reprezentaţi de păpuşi cu chip de om sau de animale, manipulate de păpuşari. 2) fam. Fetiţă sau fată tânără nostimă şi frumoasă. 3) fig. Persoană uşor influenţabilă, lipsită de voinţă şi de personalitate; marionetă; jucărie. ♢ A fi ~a cuiva a acţiona la indicaţiile cuiva. 4) Mănunchi de fire, de frunze uscate. 5) rar Legătură de aţă având formă de „8”. 6) Fruct al porumbului în faza iniţială de dezvoltare. 7) Nimfă a unor insecte. 8) Dispozitiv al unei maşini-unelte folosit pentru susţinerea sau pentru prinderea piesei de prelucrat. ~ mobilă. [G.-D. păpuşii] /cf. lat. pupa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păpúşă (păpúşi), s.f. – 1. Jucărie reprezentînd de obicei o fetiţă. – 2. Marionetă. – 3. Nimfă, larvă. – 4. Cosiţă împletită. – 5. Mănunchi, legătură. – 6. Funie, şir (de ceapă, de usturoi). – 7. Ştiulete tînăr de porumb. – 8. Ciocan de dogar. Formaţie expresivă, cf. papă, pup, cu suf. dim. -uş. Sensul iniţial este cel de „persoană sau obiect fără formă definită”, ca în papă (› papaciufă, papalete, paparudă). Căutarea altor etimologii nu a dat rezultate: din lat. pupa (Diez, Gramm., I, 438); din lat. pappus (N. Sulică, Gazeta Trans., 1900, no. 198; Puşcariu 1256); din pupă ‹ lat. pupa (Pascu, I, 148); din rus. papuša (Candrea). Pentru sensul 4, cf. fr. poupée. Cf. REW 6213. Der. păpuşar, s.m. (artist de păpuşi; şarlatan); păpuşerie, s.f. (spectacol de păpuşi; ipocrizie, prefăcătorie); păpuşi, vb. (a se dichisi; a face mănunchiuri, mai ales de tutun); împăpuşa, vb. (a lega; a se împopoţona, a face pănuşi porumbul); păpuşoi (var. popuşoi), s.m. (Mold., porumb; porumbişte; scul, ghem), cu suf. augmentativ -oi; păpuşoişte, s.f. (porumbişte); păpuşică, s.f. (diminutiv al lui păpuşă; mănunchi de fire). – Din rom. provin bg., rut. papuša, pol. papusza „mănunchi de foi de tutun” (Cihac, II, 243; Candrea, Elemente, 406; Capidan , Raporturile, 224), rus. dial. papušoi (Weigand, Jb., XVII, 365), rus. pampuša „pachet de hîrtie pentru ţigări” (Vasmer, II, 307).
(Dicţionarul etimologic român)

păpúşă s. f., art. păpúşa, g.-d. art. păpúşii; pl. păpúşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PĂPÚŞĂ s. (fig.) manechin, marionetă. (E doar o ~ în mâinile lor.)
(Dicţionar de sinonime)

PĂPÚŞĂ s. v. başchie, ciochie, crisalidă, nimfă, porumb, pupă, ştiulete.
(Dicţionar de sinonime)