părinte
[Sinonime]
PĂRÍNTE, părinţi, s.m. 1. (La pl.) Tata şi mama. ♦ Fiecare dintre cei doi părinţi (1). ♢ (La pl.) Strămoşi, străbuni. 2. Bărbat considerat în raport cu copiii săi; tată. ♦ Fig. Îndrumător, călăuzitor, protector spiritual. 3. Fig. Fondator, întemeietor, iniţiator (al unei ştiinţe, al unei mişcări culturale etc.). 4. Fig. (În limbajul bisericesc) Dumnezeu (ca protector al oamenilor).** Şef al religiei creştine, întemeietor sau conducător al Bisericii creştine. ♢ (Prea) sfântul părinte = papa. 5. Fig. Preot. – Lat. parens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂRÍN//TE ~ţi m. 1) Bărbat în raport cu copiii săi. 2) la pl. Tata şi mama. 3) mai ales la pl. Persoană care aparţine generaţiilor precedente; strămoş; străbun. 4) fig. Persoană care a pus temelia unui domeniu de activitate; întemeietor; fondator. 5) fig. (folosit şi ca adresare către un preot sau un călugăr) Îndrumător spiritual. /<lat. parens, ~tis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
părínte (părínţi), s.m. – 1. Tată. – 2. Titlu de reverenţă pentru clerici. – 3. (Pl.) Strămoşi; tata şi mama. – Mr. p(ă)rinte. Lat. parentem (Puşcariu 1271; Candrea-Dens., 1338; REW 6233), cf. alb. prinţ, pl. përinthë (Philippide, II, 650), it., port. parente, prov., cat. paren, fr. parent, sp. pariente. Uz general (ALR, I, 151). – Der. părintesc, adj. (patern; familial); părinteşte, adv. (ca un părinte; cu dragoste); părinţie, s.f. (înv., paternitate).
(Dicţionarul etimologic român)
părínte s. m., pl. părínţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PĂRÍNTE s. 1. v. tată. 2. (la pl.) (fam.) bătrâni (pl.). (Ce fac ~ţii tăi?) 3. (la pl.) v. strămoşi (pl.). 4. v. preot. 5. (BIS.) călugăr, monah. 6. v. Dumnezeu.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂRÍN//TE ~ţi m. 1) Bărbat în raport cu copiii săi. 2) la pl. Tata şi mama. 3) mai ales la pl. Persoană care aparţine generaţiilor precedente; strămoş; străbun. 4) fig. Persoană care a pus temelia unui domeniu de activitate; întemeietor; fondator. 5) fig. (folosit şi ca adresare către un preot sau un călugăr) Îndrumător spiritual. /<lat. parens, ~tis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
părínte s. m., pl. părínţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PĂRÍNTE s. 1. v. tată. 2. (la pl.) (fam.) bătrâni (pl.). (Ce fac ~ţii tăi?) 3. (la pl.) v. strămoşi (pl.). 4. v. preot. 5. (BIS.) călugăr, monah. 6. v. Dumnezeu.
(Dicţionar de sinonime)