PĂSÁRE s.f. (Pop.) Faptul de a-i păsa1 (1) cuiva ceva; grijă, interes, preocupare (pentru cineva sau ceva); îngrijorare, teamă. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără (de) păsare = nepăsător, indiferent. – V. păsa1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PASÁRE, pasări, s.f. Acţiunea de a pasa şi rezultatul ei. – V. pasa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÁSĂRE, păsări, s.f. 1. (La pl.) Clasă de vertebrate ovipare, cu corpul acoperit cu pene, cu aripi pentru zbor şi cu fălcile acoperite cu formaţii cornoase; (şi la sg.) animal din această clasă. ♢ (De-a) pasărea zboară = joc de copii în care jucătorii imită zborul unei păsări. ♦ Fig. Avion. 2. Spec. Nume generic pentru păsările (1) domestice crescute pe lângă casa omului în scop economic; orătanie; spec. găină. ♦ Carne de pasăre (2), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. 3. (Reg.) Vrabie. 4. Compuse: pasărea-muscă = colibri; pasărea-liră = pasăre australiană la care masculul are coada în forma unei lire, viu colorată (Menura superba); pasărea-omătului = pasăre mică cu penele de diferite culori în care predomină culoarea albă (Plectrophenax nivalis): pasărea-cânepii = cânepar; pasărea-paradisului = pasăre exotică cu pene bogate şi frumos colorate (Paradisea apoda). [Var.: (înv. şi pop.) pásere s.f.] – Lat. passer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÁSĂR//E păsări f. Animal vertebrat ovipar, având corpul acoperit cu pene, aripi adaptate, de obicei, pentru zbor, şi un cioc în partea anterioară a capului. ~ domestică. ~ de pădure. ~ migratoare. ♢ ~ călătoare pasăre care pleacă iarna în ţările calde. ~-muscă pasăre tropicală de talie foarte mică, cu cioc lung, subţire, cu penaj viu colorat, strălucitor, care poate zbura foarte iute; colibri. ~-liră pasăre australiană cu coada în formă de liră (la bărbătuşi). ~ea-paradisului v. PARADIS. ~ măiastră pasăre înzestrată în credinţele populare cu puteri supranaturale; pasăre năzdrăvană. [G.-D. păsării] /<lat. passer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
păsáre s.f. – Locuinţă, casă. Lat. pausare, al cărui rezultat normal ar fi păsare, dar care a pierdut sensul său verbal (Giuglea, Dacor., II, 638-42), cf. răposa. Sec. XVI, înv.
(Dicţionarul etimologic român)
pásăre (pắsări), s.f. – 1. Vertebrat ovipar cu corpul corpul acoperit cu pene; zburătoare. – 2. Organ genital masculin. – Istr. pǫsăre. Lat. passarem, forma vulgară a lui passerem (Puşcariu 1280; Candrea-Dens., 1350; REW 6268), cf. it. passero, prov. paser, cat. passara, sp. pájaro, port. pássaro. Pentru sensul al doilea, cf. pulă şi can. pájaro. – Der. păsăresc, adj. (de pasăre; confuz, încurcat); păsăreşte, adv. (încurcat, confuz); păsăreţ, s.n. (mulţime de păsări); păsărică, s.f. (pasăre mică; organ genital); păsărime, s.f. (mulţime de păsări); păsăroi, s.m. (pasăre mare; Trans., vrăbioi); păsărar, s.m. (vînător, vînzător sau crescător de păsări; uliu, erete).
(Dicţionarul etimologic român)
PASÁRE s.f. (Rar) Acţiunea de a pasa şi rezultatul ei. [< pasa].
(Dicţionar de neologisme)
ca pasărea pe cracă expr. (pop.) trecător, efemer. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
păsáre s. f., g.-d. art. păsării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pasáre s. f., g.-d. art. pasării; pl. pasări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pásărea-cânepei s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pásărea-líră s. f., pl. păsări-líră
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pásăre s. f., g.-d. art. păsării; pl. păsări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pásărea-omătului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pásărea-paradísului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pásărea-múscă s. f., pl. păsări-muscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
lápte-de-pásăre (desert) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jumătáte-de-pásăre (zool.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
păsáre2 s.f. (înv.) casă; palat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
păsăríe, păsăríi, s.f. (înv.) cuşcă sau coteţ de păsări.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
CIOCUL-PĂSĂRII s. v. surguci.
(Dicţionar de sinonime)
PĂSÁRE s. v. atenţie, frică, grijă, interes, preocupare, sinchiseală, sinchisire, sin-chisit, teamă, temere.
(Dicţionar de sinonime)
REGELE-PĂSĂRILOR s. v. piţigoi.
(Dicţionar de sinonime)
REGINA-PĂSĂRILOR s. v. ochiul-boului, pitulice.
(Dicţionar de sinonime)
LAPTELE-PĂSĂRII s. v. băluşcă, lalea.
(Dicţionar de sinonime)
IARBĂ-DE-PĂSĂRI s. v. răcovină.
(Dicţionar de sinonime)
PASÁRE s. v. transmitere, trecere.
(Dicţionar de sinonime)
FLOAREA-PĂSĂRILOR s. v. floarea-paştelui.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-VIJELÍEI s. v. furtunar, pasărea-furtunii.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-DE-ÁPĂ s. v. pescar, pescărel, pescăruş.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-TĂTĂREÁSCĂ s. v. nagâţ.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-CÂNEPII s. v. cânepar.
(Dicţionar de sinonime)
PÁSĂRE s. (ORNIT.) 1. zburătoare. 2. orătanie, (reg.) cobaie, cojbăliţă, galiţă, gujălie, oară. (Creşte păsări pe lângă casă.) 3. pasăre de pradă = pasăre răpitoare; pasăre răpitoare = pasăre de pradă. 4. pasărea-furtunii v. furtunar; pasărea-muscă v. colibri; pasărea-omătului (Plectro-phenax nivalis) = (reg.) presură-de-iarnă, presură-de-omăt; pasărea-paradisului (Paradisea apoda) = (reg.) pasărea-raiului.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE s. v. membru, penis, vrabie.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-CIOBANULUI s. v. sitar.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-MÓRTULUI s. v. cucuvaie, cucuvea.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-FRÍGULUI s. v. mătăsar.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-ÍNULUI s. v. inăriţă.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-DOMNEÁSCĂ s. v. botroş, cinteză, sticlete.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-PĂMÂNTULUI s. v. sitar.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-CU-CIOC-ÎNCRUCIŞÁT s. v. forfecuţă.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-PLÚGULUI s. v. piţigoi.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-RÁIULUI s. v. pasărea-paradisului.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-SĂRĂCÍEI s. v. cucuvaie, cucuvea.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-SCÁIULUI s. v. sticlete.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-ÎMPĂRĂTEÁSCĂ s. v. găinuşă, ieruncă.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-DE-GHEÁŢĂ s. v. pescar, pescărel, pescăruş.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-DE-MĂTÁSE s. v. mătăsar.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-DE-SCÁI s. v. sticlete.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-ŢIGĂNEÁSCĂ s. v. codobatură, prundar, prundaş.
(Dicţionar de sinonime)
JUMĂTATE-DE-PÁSĂRE s. v. codobatură, prundar, prundaş.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PASÁRE, pasări, s.f. Acţiunea de a pasa şi rezultatul ei. – V. pasa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÁSĂR//E păsări f. Animal vertebrat ovipar, având corpul acoperit cu pene, aripi adaptate, de obicei, pentru zbor, şi un cioc în partea anterioară a capului. ~ domestică. ~ de pădure. ~ migratoare. ♢ ~ călătoare pasăre care pleacă iarna în ţările calde. ~-muscă pasăre tropicală de talie foarte mică, cu cioc lung, subţire, cu penaj viu colorat, strălucitor, care poate zbura foarte iute; colibri. ~-liră pasăre australiană cu coada în formă de liră (la bărbătuşi). ~ea-paradisului v. PARADIS. ~ măiastră pasăre înzestrată în credinţele populare cu puteri supranaturale; pasăre năzdrăvană. [G.-D. păsării] /<lat. passer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
păsáre s.f. – Locuinţă, casă. Lat. pausare, al cărui rezultat normal ar fi păsare, dar care a pierdut sensul său verbal (Giuglea, Dacor., II, 638-42), cf. răposa. Sec. XVI, înv.
(Dicţionarul etimologic român)
pásăre (pắsări), s.f. – 1. Vertebrat ovipar cu corpul corpul acoperit cu pene; zburătoare. – 2. Organ genital masculin. – Istr. pǫsăre. Lat. passarem, forma vulgară a lui passerem (Puşcariu 1280; Candrea-Dens., 1350; REW 6268), cf. it. passero, prov. paser, cat. passara, sp. pájaro, port. pássaro. Pentru sensul al doilea, cf. pulă şi can. pájaro. – Der. păsăresc, adj. (de pasăre; confuz, încurcat); păsăreşte, adv. (încurcat, confuz); păsăreţ, s.n. (mulţime de păsări); păsărică, s.f. (pasăre mică; organ genital); păsărime, s.f. (mulţime de păsări); păsăroi, s.m. (pasăre mare; Trans., vrăbioi); păsărar, s.m. (vînător, vînzător sau crescător de păsări; uliu, erete).
(Dicţionarul etimologic român)
PASÁRE s.f. (Rar) Acţiunea de a pasa şi rezultatul ei. [< pasa].
(Dicţionar de neologisme)
ca pasărea pe cracă expr. (pop.) trecător, efemer. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
păsáre s. f., g.-d. art. păsării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pasáre s. f., g.-d. art. pasării; pl. pasări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pásărea-cânepei s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pásărea-líră s. f., pl. păsări-líră
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pásăre s. f., g.-d. art. păsării; pl. păsări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pásărea-omătului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pásărea-paradísului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pásărea-múscă s. f., pl. păsări-muscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
lápte-de-pásăre (desert) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jumătáte-de-pásăre (zool.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
păsáre2 s.f. (înv.) casă; palat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
păsăríe, păsăríi, s.f. (înv.) cuşcă sau coteţ de păsări.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
CIOCUL-PĂSĂRII s. v. surguci.
(Dicţionar de sinonime)
PĂSÁRE s. v. atenţie, frică, grijă, interes, preocupare, sinchiseală, sinchisire, sin-chisit, teamă, temere.
(Dicţionar de sinonime)
REGELE-PĂSĂRILOR s. v. piţigoi.
(Dicţionar de sinonime)
REGINA-PĂSĂRILOR s. v. ochiul-boului, pitulice.
(Dicţionar de sinonime)
LAPTELE-PĂSĂRII s. v. băluşcă, lalea.
(Dicţionar de sinonime)
IARBĂ-DE-PĂSĂRI s. v. răcovină.
(Dicţionar de sinonime)
PASÁRE s. v. transmitere, trecere.
(Dicţionar de sinonime)
FLOAREA-PĂSĂRILOR s. v. floarea-paştelui.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-VIJELÍEI s. v. furtunar, pasărea-furtunii.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-DE-ÁPĂ s. v. pescar, pescărel, pescăruş.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-TĂTĂREÁSCĂ s. v. nagâţ.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-CÂNEPII s. v. cânepar.
(Dicţionar de sinonime)
PÁSĂRE s. (ORNIT.) 1. zburătoare. 2. orătanie, (reg.) cobaie, cojbăliţă, galiţă, gujălie, oară. (Creşte păsări pe lângă casă.) 3. pasăre de pradă = pasăre răpitoare; pasăre răpitoare = pasăre de pradă. 4. pasărea-furtunii v. furtunar; pasărea-muscă v. colibri; pasărea-omătului (Plectro-phenax nivalis) = (reg.) presură-de-iarnă, presură-de-omăt; pasărea-paradisului (Paradisea apoda) = (reg.) pasărea-raiului.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE s. v. membru, penis, vrabie.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-CIOBANULUI s. v. sitar.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-MÓRTULUI s. v. cucuvaie, cucuvea.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-FRÍGULUI s. v. mătăsar.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-ÍNULUI s. v. inăriţă.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-DOMNEÁSCĂ s. v. botroş, cinteză, sticlete.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-PĂMÂNTULUI s. v. sitar.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-CU-CIOC-ÎNCRUCIŞÁT s. v. forfecuţă.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-PLÚGULUI s. v. piţigoi.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-RÁIULUI s. v. pasărea-paradisului.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-SĂRĂCÍEI s. v. cucuvaie, cucuvea.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂREA-SCÁIULUI s. v. sticlete.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-ÎMPĂRĂTEÁSCĂ s. v. găinuşă, ieruncă.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-DE-GHEÁŢĂ s. v. pescar, pescărel, pescăruş.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-DE-MĂTÁSE s. v. mătăsar.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-DE-SCÁI s. v. sticlete.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-ŢIGĂNEÁSCĂ s. v. codobatură, prundar, prundaş.
(Dicţionar de sinonime)
JUMĂTATE-DE-PÁSĂRE s. v. codobatură, prundar, prundaş.
(Dicţionar de sinonime)