PĂTIMÍT, -Ă, pătimiţi, -te, adj. (Înv.) Cu experienţă, păţit. – V. pătimi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
pătimít, pătimítă, adj. (înv. şi reg.) 1. chinuit, torturat (de suferinţe fizice şi morale). 2. cu experienţă, păţit.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PĂTIMÍTĂ s. v. chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, sufe-rinţă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
pătimít, pătimítă, adj. (înv. şi reg.) 1. chinuit, torturat (de suferinţe fizice şi morale). 2. cu experienţă, păţit.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PĂTIMÍTĂ s. v. chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, sufe-rinţă.
(Dicţionar de sinonime)