pătrar

PĂTRÁR, pătrare, s.n. 1. (Înv. şi pop.) Pătrime, sfert. 2. Fiecare dintre cele două faze ale lunii când aceasta, aflându-se în creştere sau în descreştere, apare luminată numai pe jumătate (în formă de semicerc); perioadă de timp corespunzătoare fiecăreia dintre aceste două faze ale lunii. – Patru + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂTRÁR ~e n. pop. v. PĂTRIME. ♢ ~ de Lună fază de creştere sau de descreştere a Lunii când ea are formă de seceră. [Sil. -trar] /patru + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PĂTRÁR², -Ă, pătrari, -e, adj. (Înv.; despre cai; adesea substantivat) În vârstă de patru ani. – Din patru + suf. -ar.
(Dicţionarul limbii române moderne)

pătrár s. n. (sil. -trar), pl. pătráre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pătrár, pătráre, s.n., adj. 1. (înv. şi pop.) pătrime, sfert. 2. (pop.) cele două faze ale lunii (când e pe jumătate luminată). 3. (reg.) cantitate de cereale, de lichide etc. egală cu o pătrare. 4. (adj.; înv. şi reg.) care are patru ani, care merge pe patru ani.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
PĂTRÁR s. v. pătrime, sfert.
(Dicţionar de sinonime)