pătură
[Sinonime]
PẮTURĂ, pături, s.f. 1. Bucată dreptunghiulară dintr-o ţesătură (deasă şi groasă) de lână, de fire sintetice, de bumbac, care serveşte mai ales la învelit. 2. Strat dintr-o substanţă, dintr-o materie (care acoperă ceva în mod uniform); fiecare dintre straturile suprapuse care alcătuiesc un tot. ♦ (Geol.) Strat. ♦ (Reg.) Foaie de aluat. 3. Fig. Categorie, treaptă sau grup social; p. ext. oamenii care alcătuiesc o asemenea categorie, treaptă sau grup social. – Lat *pittula (diminutiv de la pitta).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PẮTUR//Ă ~i f. 1) Învelitoare dintr-o ţesătură groasă (de lână, de bumbac, de păr etc.). 2) Material întins aproximativ uniform pe o suprafaţă sau între două suprafeţe; strat. ♢ ~ socială totalitate a membrilor unei societăţi caracterizaţi prin anumite trăsături comune. [G.-D. păturii] /<lat. pittula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pắtură (-ri), s.f. – 1. Înveliş, strat. – 2. Pled, cergă, cuvertură. – 3. Valtrap, cioltar. – 4. (Trans. de S.) Pliu de ie. – Mr. petur „plăcintă de foi”. Din pat „sol, înveliş”, pl. paturi, de unde s-a refăcut un sing. analogic, în conformitate cu tipul mături-mătură, cf. latură ‹ lat. fagure ‹ faguri ‹ fag etc. Alte ipoteze nu satisfac: din lat. *pittŭla, dim. de la *pitta „pată”, cf. pată (Candrea, Conv. Lit., XXXVIII, 874; Puşcariu 1287; Candrea-Dens., 1358; REW 6548); din gr. πέταλον „foaie” (Diculescu, Elementele, 471); din lat. *coactile; prin intermediul unei forme *quactula (Giuglea, Dacor., II, 819; cf. REW 2001a). Der. pături (var. împături, (îm)pătura), vb. (a suprapune, a pune strat peste strat; a plia, a dubla), cf. Bogrea, Dacor., IV, 878; păturică, s.f. (covoraş, scîndurică, preş, ştergător). Din rom. sau din mr. trebuie să provină alb. petulë „minciunică”, bg. petura „plăcintă de foi”, ngr. πέτουρον „plăcintă de foi” (Capidan, Raporturile, 225; Candrea-Dens., 1358).
(Dicţionarul etimologic român)
pătură s. f., g.-d. art. păturii; pl. pături
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PĂTURĂ s. 1. cergă, cuvertură, învelitoare, velinţă, (pop.) plocat, ţol, (reg.) lăicer, ogheal, poneavă, procov, procoviţă, strai, ţoală, (prin Mold. şi Bucov.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de lână pentru pat.) 2. v. strat. 3. categorie, strat, treaptă. (~ socială.)
(Dicţionar de sinonime)
PĂTURĂ s. v. creţ, cută, fald, foaie, godeu, pliseu, pliu.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PẮTUR//Ă ~i f. 1) Învelitoare dintr-o ţesătură groasă (de lână, de bumbac, de păr etc.). 2) Material întins aproximativ uniform pe o suprafaţă sau între două suprafeţe; strat. ♢ ~ socială totalitate a membrilor unei societăţi caracterizaţi prin anumite trăsături comune. [G.-D. păturii] /<lat. pittula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
pătură s. f., g.-d. art. păturii; pl. pături
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PĂTURĂ s. 1. cergă, cuvertură, învelitoare, velinţă, (pop.) plocat, ţol, (reg.) lăicer, ogheal, poneavă, procov, procoviţă, strai, ţoală, (prin Mold. şi Bucov.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de lână pentru pat.) 2. v. strat. 3. categorie, strat, treaptă. (~ socială.)
(Dicţionar de sinonime)
PĂTURĂ s. v. creţ, cută, fald, foaie, godeu, pliseu, pliu.
(Dicţionar de sinonime)