quaker

QUÁKER, -Ă, quakeri, -e, s.m. şi f. (Religie) Membru al unei secte protestante pacifiste şi austere întemeiate în sec. XVII şi răspândite în Anglia şi în S.U.A. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

QUAKER [pr.: cuéi-cărî ~i m. (în sec. XVII în Anglia şi S.U.A.) Adept al unei secte religioase protestante pacifiste şi austere. /<engl. Quaker, fr. quaker
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

QUAKER cuv. engl. (Pr: cuéicăr) Adept al unei secte protestante, pacifiste şi austere din Anglia, ai cărei membri, persecutaţi din cauza refuzului serviciului militar, au emigrat în mare parte în America, începând cu secolul al XVIII-lea.
(Dicţionarul etimologic român)

QUÁKER, -Ă s.m. şi f. Membru al unei secte religioase protestante întemeiate în sec. XVII şi răspândită în Anglia şi în S.U.A. [Pron. cua-cher. / < engl., fr. quaker].
(Dicţionar de neologisme)

QUAKER, -Ă CUÉI-CĂR/ s. m. f. membru al unei secte religioase protestante pacifiste şi austere, întemeiată în sec. XVII şi răspândită în Anglia şi în SUA. (< engl., fr. quaker)
(Marele dicţionar de neologisme)

quáker s. m. [pron. engl. cué-kăr], pl. quakeri
(Dicţionar ortografic al limbii române)