quechua
QUÉCHUA adj. invar., s.f. invar. 1. S.f. invar. Populaţie amerindiană care trăieşte în ţinuturile muntoase din Peru, în vestul Boliviei şi în zona de frontieră cu Bolivia a statelor Argentina şi Chile. 2. Adj. invar. Care aparţine sau este specific populaţiei quechua (1). ♢ (Substantivat, f.) Limba amerindiană vorbită de populaţia quechua (1). [Pr.: ché-ciu-a] – Cuv. sp.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
QUECHUA [CHÉ-CIU-A] adj., s. m. f. (incaş) din Peru şi Bolivia. ♢ s. f. inv. limbă amerindiană vorbită de această populaţie. (< sp., fr. quechua)
(Marele dicţionar de neologisme)
quéchua2 (limbă) (hisp.) [pron. chečua] (chu-a) s. f.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
quéchua1 (hisp.) [pron. chečua] (chu-a) adj. invar., s. m. şi f. sg. şi pl.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
quéchua adj. invar., s. f. invar. [pron. sp. ché-ciu-a]
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
QUECHUA [CHÉ-CIU-A] adj., s. m. f. (incaş) din Peru şi Bolivia. ♢ s. f. inv. limbă amerindiană vorbită de această populaţie. (< sp., fr. quechua)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
quéchua1 (hisp.) [pron. chečua] (chu-a) adj. invar., s. m. şi f. sg. şi pl.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
quéchua adj. invar., s. f. invar. [pron. sp. ché-ciu-a]
(Dicţionar ortografic al limbii române)