quisling
QUÍSLING, quislingi, s.m. (Livr.) Colaboraţionist (cu hitleriştii); trădător de patrie. [Pr.: cvisling şi chisling] – Din n.pr. Quisling.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
QUISLING [pr.: cvísling] m. ist. Trădător de patrie; colaboraţionist (cu hitleriştii). /Din Quisling n. pr.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
QUÍSLING s.m. (Ist.) Colaboraţionist; trădător de patrie. [Pron. cuisling. / cf. Quisling – om politic norvegian, care a colaborat cu fasciştii].
(Dicţionar de neologisme)
QUÍSLING, quíslingi, s.m. [quis- pron. norv. cvis- / fr. chis-]
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
quísling s. m. [quis- pron. norv. cvis-/fr. chis-], pl. quíslingi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
QUISLING [pr.: cvísling] m. ist. Trădător de patrie; colaboraţionist (cu hitleriştii). /Din Quisling n. pr.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
QUÍSLING, quíslingi, s.m. [quis- pron. norv. cvis- / fr. chis-]
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
quísling s. m. [quis- pron. norv. cvis-/fr. chis-], pl. quíslingi
(Dicţionar ortografic al limbii române)