quolibet
QUÓLIBET s.n. (Livr.) Joc de cuvinte răutăcios sau glumeţ. [Pr.: cvó-] – Din fr. quolibet.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
QUOLIBET [pr.: cvólibet] n. Joc de cuvinte răutăcios sau glumeţ; glumă proastă. /Cuv. fr.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
QUÓLIBET s.n. Joc de cuvinte răutăcios sau glumeţ; glumă. [Pron. cvo-li-. / < fr. quolibet, cf. lat. quod libet – ceea ce place].
(Dicţionar de neologisme)
QUÓLIBET [CVO-] s. n. 1. glumă insipidă, de prost gust; bufonerie vulgară. 2. (muz.) compoziţie alcătuită din fragmente diferite, pentru a pune în valoare virtuozitatea interpretului ori cu scopul obţinerii unui efect comic. (< fr. quolibet)
(Marele dicţionar de neologisme)
QUÓLIBET s.n. 1. Glumă insipidă, de prost gust; bufonerie vulgară. 2. (Muz.) Compoziţie alcătuită din fragmente diferite, pentru a pune în valoare virtuozitatea interpretului ori cu scopul obţinerii unui efect comic. [Pr.: cvó-libet] (din fr. quolibet) [def. MDN]
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
quólibet s. n. [pron. cvólibet]
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
QUOLIBET [pr.: cvólibet] n. Joc de cuvinte răutăcios sau glumeţ; glumă proastă. /Cuv. fr.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
QUÓLIBET [CVO-] s. n. 1. glumă insipidă, de prost gust; bufonerie vulgară. 2. (muz.) compoziţie alcătuită din fragmente diferite, pentru a pune în valoare virtuozitatea interpretului ori cu scopul obţinerii unui efect comic. (< fr. quolibet)
(Marele dicţionar de neologisme)
QUÓLIBET s.n. 1. Glumă insipidă, de prost gust; bufonerie vulgară. 2. (Muz.) Compoziţie alcătuită din fragmente diferite, pentru a pune în valoare virtuozitatea interpretului ori cu scopul obţinerii unui efect comic. [Pr.: cvó-libet] (din fr. quolibet) [def. MDN]
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
quólibet s. n. [pron. cvólibet]
(Dicţionar ortografic al limbii române)