râșniță

RÂŞNÍT s.n. Acţiunea de a râşni. – V. râşni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RẤŞNIŢĂ, râşniţe, s.f. 1. Maşină rudimentară de măcinat sare, porumb etc., compusă din două pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se învârteşte cu ajutorul unui mâner. ♢ Expr. A ajunge de la moară la râşniţă = a ajunge dintr-o situaţie bună într-una rea; a scăpăta. A-i umbla cuiva gura ca o râşniţă = a vorbi foarte mult; a vorbi întruna; a nu mai tăcea din gură. ♦ Moară primitivă mişcată cu ajutorul animalelor de tracţiune. 2. Instrument de bucătărie cu care se macină boabele de cafea, de piper etc. – Din bg. răšnica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÂŞNIŢ//Ă ~e f. 1) Instalaţie primitivă de măcinat cereale compusă din două pietre suprapuse dintre care cea de deasupra se învârteşte cu ajutorul unui mâner. ♢ A ajunge de la moară la ~ a sărăci; a scăpăta. A-i umbla gura ca o ~ a vorbi repede şi mult. 2) Maşină mică de uz casnic pentru măcinarea boabelor de cafea sau de piper. /<bulg. răšnica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

râşnít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

râşniţă s. f., g.-d. art. râşniţei; pl. râşniţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RÂŞNÍT adj. v. bătut, făcăluit, frecat, sleit.
(Dicţionar de sinonime)

RÂŞNÍT s. râşneală, râşnire. (~ul cafelei.)
(Dicţionar de sinonime)

RÂŞNIŢĂ s. 1. (rar) morişcă. (~ de cafea, piper etc.) 2. (prin Transilv.) melesteu. (~ de porumb.)
(Dicţionar de sinonime)

RÂŞNIŢĂ s. v. gură, pipota, rânză, stomac, măcinător.
(Dicţionar de sinonime)