râgâit

RÂGÂÍ, rấgâi, vb. IV. Intranz. A scoate pe gât un zgomot caracteristic, provocat de eliminarea gazelor din stomac. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RÂGÂÍ râgâi intranz. depr. A elimina pe gât gazele din stomac, producând un sunet caracteristic. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rîgîí (rấgâi, râgâít), vb. – A scoate un zgomot caracteristic, provocat de gazele din stomac. Sl. rygati (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 312; Conev 92), cf. sb., cr., slov. rigati, rus. rygnatĭ. – Der. rîgîit, s.n. (eructaţie); rîgîială, s.f. (eructaţie). Din rom. provine ngr. ῥουγϰαίζω (Meyer, Neugr. St., 78; Murnu, Lehnw., 39).
(Dicţionarul etimologic român)

râgâí vb., ind. şi conj. prez. 1 sg. râgâi, 3 sg. şi pl. râgâie, imperf. 3 sg. râgâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RÂGÂÍ vb. v. eructa.
(Dicţionar de sinonime)

RÂGÂÍT s. (FIZIOL.) eructaţie, râgâială, râgâitură.
(Dicţionar de sinonime)