râie

RẤIE s.f. 1. (Pop.) Boală de piele la oameni şi la animale, cauzată de un parazit şi caracterizată prin apariţia unor bubuliţe (localizate mai ales între degete) care produc mâncărime; scabie. ♢ Expr. Se ţine ca râia de om, se zice despre cineva de care nu mai poţi să scapi. 2. Fig. Epitet depreciativ pentru oameni şi animale rele, care provoacă multe necazuri; pacoste, năpastă. 3. (În sintagma) Râia neagră a cartofului = boală a cartofului provocată de o ciupercă şi manifestată prin apariţia unor excrescenţe moi, negre-brune, pe părţile subterane ale plantei. [Pr.: râ-ie] – Lat. aranea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÂIE f. pop. 1) Boală contagioasă a pielii (la om şi la unele animale) cauzată de un parazit, care se manifestă prin apariţia unor bubuliţe şi prin mâncărime puternică; scabie. ♢ A se ţine ca râia (de om) se spune despre cineva, de care nu poţi scăpa uşor. 2) Situaţie complicată şi neplăcută; belea. 3) depr. Fiinţă care pricinuieşte cuiva neplăceri; pacoste. [G.-D. râiei] /<lat. aranea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rîie s.f. – Scabie. – Mr. răńe, (a) rîne, megl. rănă. Lat. aranea (Diez, I, 356; Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 215; Densusianu, Hlr., 186; Puşcariu 1460; REW 593), lat. *aronea › it. rogna, prov., port. ronha, fr. rogne, sp. roña (gal. raña). – Der. rîia, vb. (a căpăta rîie); rîios (mr. arînos, arănos), adj. (cu rîie; încrezut şi calic).
(Dicţionarul etimologic român)

râia-broáştei (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

râia-múnţilor (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

râie s. f., art. râia, g.-d. art. râiei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RÂIE-BROŞTEÁSCĂ s. v. mătasea-broaştei.
(Dicţionar de sinonime)

RÂIA-BROÁŞTEI s. v. mătasea-broaştei.
(Dicţionar de sinonime)

RÂIE-DE-ÁPĂ s. v. mătasea-broaştei.
(Dicţionar de sinonime)

RÂIE s. (MED.) scabie, (reg.) rapăn.
(Dicţionar de sinonime)