râncă dex - definiţie, sinonime, conjugare

râncă

[Sinonime]
RẤNCĂ, rânci, s.f. 1. Vână de bou; p. ext. cravaşă. 2. Inel (de răchită) cu care se leagă partea de sus a leucii de carâmbul de sus al loitrei unui car. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÂN//CĂ ~ci f. 1) Inel sau lanţ cu care se leagă leuca de carâmbul carului. 2) Vână de bou. 3) pop. Bici împletit din fâşii subţiri de piele; cravaşă. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rîncă s.f. – Inel, cerc, postoroncă, gînj. Sl. rąka „mînă” (Cihac, II, 278). Cf. rîncaci. Este dubletul lui rochiţă, s.f. (sprijinul loitrei), în Trans., prin intermediul mag. rakonca (Scriban). – Cf. răcodelie, rucaviţă.
(Dicţionarul etimologic român)

râncă s. f., g.-d. art. râncii; pl. rânci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RÂNCĂ s. v. pietroşel, porcuşor.
(Dicţionar de sinonime)

RÂNCĂ s. (TEHN.) (reg.) gânj, postoroancă. (~ la car.)
(Dicţionar de sinonime)

RÂNCĂ s. v. biciuşcă, cravaşă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra ran ranc

Cuvinte se termină cu literele: ca nca anca