râncaci dex - definiţie, sinonime, conjugare

râncaci

rîncáci adj. – (Banat, Olt.) Cu un singur testicul. – Var. rînc(ău), rîncaş. Mr. arungaţ, megl. răncaci, runcaci. Sl. rąka „mînă”. Li se spune animalelor cu un singur testicul, în urma unei castrări incomplete; şi cum aceasta se făcea printr-o operaţie de tăiere foarte grea, rîncă (v. aici), este uşor ca animalul prost castrat să fie numit rîncaci sau rîncaş (Tiktin). Celelalte explicaţii nu sînt suficiente: din lat. *rēnĭcusrēn, cf. sp. rengo (Puşcariu 1463; Puşcariu, Lat. ti; REW 7290a); în loc de *mîrcaci, din sl. mrkati sę „a se împerechea” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 187); din germ. Ranke „penis” (Puşcariu, Dacor., II, 604; REW 7044); din lat. rāmex „hernie” cu suf. -aci (Giuglea, Dacor., III, 786; cf. contra REW 7209a); din lat. rāmicōsus „bolnav de hernie” (Candrea; Scriban); din lat. runcāre (Rusu, Dacor., XI, 218); din sl. rąkavŭ „ciung” (Tailliez, Cah. S. Puşcariu, II, 201). Rut. ryngač trebuie să provină din rom. (Candrea, Elemente, 409).
(Dicţionarul etimologic român)

râncáci adj. s.m. (pop.) 1. castrat rău; cu un testicul; rânc. 2. (om) desfrânat, lubric; impulsiv. 3. (s.m.) taur.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ra ran ranc ranca rancac

Cuvinte se termină cu literele: ci aci caci ncaci ancaci