RÂNCHÉZ, rânchezuri, s.n. (Rar) Rânchezat. – Din râncheza (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RÂNCHEZÁ, pers. 3 rânchează, vb. I. Intranz. (Despre cai) A necheza. – Lat. *rhonchizare (după necheza).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RÂNCHEZÁ pers. 3 râncheáză intranz. (despre cai) A scoate sunete stridente, prelungi şi răsunătoare, caracteristice speciei; a mihoti; a necheza. /<lat. rhonchizare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
rînchezá (rânchéz, rânchezát), vb. – A necheza. Creaţie expresivă, cf. gr. ῥογϰίζω, ῥογχαλίζω, „a sforăi”, lat. rhonchāre, sp. roncar, sl. rąkati „a mugi”, rŭzati „a necheza”; pentru formă, cf. corchezi, glogozi. Der. din gr. (Cihac, II, 693; Puşcariu, Cov. lit., XLVI, 142; Diculescu, Elementele, 458; Rohlfs, EWUG, 1870; REW 7293; Rosetti, II, 68), direct sau prin intermediul unui lat. *rhonchĭzāre, este mai puţin probabilă. Datorită efectului unei asimilări s-a obţinut var. nincheza, vb. (a necheza), şi apoi, prin disimilare necheza (mr. nicl’ezare), vb., care s-ar putea explica şi prin valoarea expresivă a lui ne-, cf. năvîrlie. Der. nechez (var. nechezat, nechezătură, rînchezat, rînchezătură), s.f. (acţiunea de a necheza şi rezultatul ei). Der. lui necheza pornind de la un lat. *hinnutulāre (Puşcariu, Conv. lit., XLVI, 141) nu pare convingătoare. Din rom. provine mag. nyekezsil (Edelspacher 20).
(Dicţionarul etimologic român)
rấnchez s. n., pl. rấnchezuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rânchezá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. râncheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RÂNCHÉZ s. v. nechezat.
(Dicţionar de sinonime)
RÂNCHEZÁ vb. v. necheza.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RÂNCHEZÁ, pers. 3 rânchează, vb. I. Intranz. (Despre cai) A necheza. – Lat. *rhonchizare (după necheza).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
rînchezá (rânchéz, rânchezát), vb. – A necheza. Creaţie expresivă, cf. gr. ῥογϰίζω, ῥογχαλίζω, „a sforăi”, lat. rhonchāre, sp. roncar, sl. rąkati „a mugi”, rŭzati „a necheza”; pentru formă, cf. corchezi, glogozi. Der. din gr. (Cihac, II, 693; Puşcariu, Cov. lit., XLVI, 142; Diculescu, Elementele, 458; Rohlfs, EWUG, 1870; REW 7293; Rosetti, II, 68), direct sau prin intermediul unui lat. *rhonchĭzāre, este mai puţin probabilă. Datorită efectului unei asimilări s-a obţinut var. nincheza, vb. (a necheza), şi apoi, prin disimilare necheza (mr. nicl’ezare), vb., care s-ar putea explica şi prin valoarea expresivă a lui ne-, cf. năvîrlie. Der. nechez (var. nechezat, nechezătură, rînchezat, rînchezătură), s.f. (acţiunea de a necheza şi rezultatul ei). Der. lui necheza pornind de la un lat. *hinnutulāre (Puşcariu, Conv. lit., XLVI, 141) nu pare convingătoare. Din rom. provine mag. nyekezsil (Edelspacher 20).
(Dicţionarul etimologic român)
rấnchez s. n., pl. rấnchezuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
rânchezá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. râncheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RÂNCHÉZ s. v. nechezat.
(Dicţionar de sinonime)
RÂNCHEZÁ vb. v. necheza.
(Dicţionar de sinonime)