rânduială dex - definiţie, sinonime, conjugare

rânduială

[Sinonime]
RÂNDUIÁLĂ, rânduieli, s.f. 1. Faptul de a rândui; fel de aranjare a lucrurilor în mod ordonat; p. ext. ordine. 2. Fel în care se desfăşoară o acţiune, un sistem de organizare statornicit sau impus. ♦ Măsură, directivă, dispoziţie, aranjament. 3. Ceremonial, forme statornicite; datină, obicei, regulă. 4. Denumire generică folosită în trecut pentru anumite dări în bani către domnie. [Pr.: -du-ia-] – Rândui + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÂNDU//IÁLĂ ~iéli f. 1) v. A RÂNDUI şi A SE RÂNDUI.A face ~ a face ordine. 2) Mod de desfăşurare a unei acţiuni. 3) Deprindere a unei colectivităţi, legată de un ceremonial şi transmisă din generaţie în generaţie. 4) înv. Operaţie menită să asigure ceva; măsură. 5) înv. Denumire dată unor dări pentru domnie. /a (se) rândui + suf. ~eală
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rânduiálă s. f., g.-d. art. rânduiélii; pl. rânduiéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RÂNDUIÁLĂ s. 1. v. aranjare. 2. v. alcătuire. 3. v. or-dine. 4. v. întocmire. 5. ordine, organizare, rost. (~ lumii nu se schimbă uşor.) 6. v. disciplină. 7. ordine, regulă, rost, socoteală, (pop.) seamă, (înv. şi reg.) soroc. (Ştie ~ lucrurilor.) 8. v. datină. 9. v. uzanţă. 10. rost, (pop.) seamă, (prin Transilv.) agod. (Ştie ~ nunţii.) 11. v. ceremonial. 12. normă, precept, principiu, regulă, (înv.) pravilă, tocmeală. (~ de viaţă.)
(Dicţionar de sinonime)

RÂNDUIÁLĂ s. v. bir, categorie, clasă, dare, destin, dispoziţie, fatalitate, grup, grupare, hotărâre, impozit, menire, noroc, ordin, poruncă, predestinare, soartă, ursită, zodie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Rânduială ≠ debandadă, dezordine, neorândulială, nerânduială
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra ran rand randu randui

Cuvinte se termină cu literele: la ala iala uiala duiala