rânduiri

RÂNDUÍRE, rânduiri, s.f. Acţiunea de a (se) rândui şi rezultatul ei. – V. rândui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

rânduíre s. f., g.-d. art. rânduírii; pl. rânduíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
RÂNDUÍRE s. v. aranjare.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: ra ran rand randu randui

Cuvinte se termină cu literele: ri iri uiri duiri nduiri