rânduit dex - definiţie, sinonime, conjugare
RÂNDUÍ, rânduiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aşeza într-o succesiune regulată, într-un şir, într-un şirag; p. ext. a dispune, a aranja într-un anumit fel; a face ordine. ♦ Refl. A urma unul după altul, a se succeda; a se afla, a fi situat sau aşezat unul în urma altuia, într-o anumită ordine; a se înşirui. 2. A pune ordine într-un domeniu de activitate; a organiza. 3. A da cuiva o însărcinare sau o dispoziţie; a decide, a hotărî, a porunci. ♦ A dispune, a fixa, a stabili; a destina. 4. (Înv.) A numi pe cineva într-o slujbă; a repartiza într-o funcţie; a investi, a numi. – Rând + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RÂNDU//Í ~iésc tranz. 1) (diferite obiec-te) A aşeza în rând; a înşira. 2) v. A ORÂN-DUI. 3) rar A impune printr-o dispoziţie. /rând + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RÂNDU//Í mă ~iésc intranz. A se substitui pe rând, consecutiv; a se succeda. /rând + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rânduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rânduiésc, imperf. 3 sg. rânduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rânduiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RÂNDUÍ vb. 1. v. aranja. 2. v. alinia. 3. a rostui, (pop.) a rosti. (A ~ cele necesare.) 4. v. succeda. 5. v. institui. 6. v. orândui. 7. v. hărăzi.
(Dicţionar de sinonime)

RÂNDUÍ vb. v. comanda, curăţa, decide, deretica, desemna, dispune, face, fixa, hotărî, învesti, numi, ordona, porunci, pune, scutura, stabili, statornici, strânge.
(Dicţionar de sinonime)

RÂNDUÍT adj. 1. v. aranjat. 2. v. aliniat. 3. v. anu-mit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra ran rand randu randui

Cuvinte se termină cu literele: it uit duit nduit anduit