râni dex - definiţie, sinonime, conjugare
RÁNĂ, răni, s.f. 1. Ruptură internă sau exterioară a ţesutului unei fiinţe vii, sub acţiunea unui agent distrugător; leziune, plagă. ♢ Expr. Bun de pus la rană, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situaţia. A pune degetul pe rană = a găsi şi a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situaţii neplăcute. 2. Fig. Durere morală, suferinţă, chin sufletesc. – Din sl. rana.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂNÍ, rănesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A(-şi) face o rană, a (se) vătăma. ♦ Tranz. Fig. A produce cuiva o durere morală, a-l îndurera sufleteşte; a jigni, a ofensa. – Din sl. raniti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÂNÍ, rânesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăţa un loc de stratul de murdărie depus. – Din bg. rina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÁNĂ răni f. 1) Vătămare locală a unui ţesut organic, provocată de o traumă; plagă; leziune. ♢ Bun de pus la ~ se spune despre o persoană bună la inimă. A pune degetul pe ~ a arăta care este situaţia adevărată, fără ocolişuri şi menajamente. 2) fig. Suferinţă morală. [G.-D. rănii] /<sl. rana
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RĂN//Í ~ésc tranz. 1) A vătama printr-o rană; a leza; a traumatiza. 2) fig. A îndurera printr-o traumă psihică; a traumatiza. /<sl. raniti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RÂN//Í ~ésc tranz. (grajduri, ocoale, ogrăzi etc.) A curăţa de straturile (de murdărie, zăpadă etc.) depuse la suprafaţă. /<bulg. rina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ránă (rắni), s.f. – Bubă, plagă. – Mr. rană, megl. rănă. Sl. (bg., sb., cr., slov., rus.) rana (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 304; Conev 92). – Der. răni, vb. (a face răni), din sl. raniti; rănitură, s.f. (înv., rană).
(Dicţionarul etimologic român)

rîní (rânésc, rânít), vb. – A curăţa, a înlătura gunoiul sau resturile de la construcţii. – Mr. arnescu, arnire, megl. rinés. Bg. rină (Cihac, II, 305; Tiktin; Conev 73), din sl. rynąti.
(Dicţionarul etimologic român)

RANI- elem. „broască”. (< it., engl. rani-, cf. lat. rana)
(Marele dicţionar de neologisme)

ránă s. f., g.-d. art. rănii; pl. răni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rănésc, imperf. 3 sg. răneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

râní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rânésc, imperf. 3 sg. râneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. râneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IARBA-RÁNEI s. v. vătămătoare.
(Dicţionar de sinonime)

RÁNĂ s. (MED.) 1. bubă, leziune, plagă, (pop.) meteahnă, (înv. şi reg.) beleaznă, (reg.) oajdă, (înv.) rănitură. (Are o ~ adâncă.) 2. lovitură, (înv.) vătămătură. (Are o ~ uşoară la mână.)
(Dicţionar de sinonime)

RÁNĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, cicatrice, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, semn, suferinţă, supliciu, tortură, urmă.
(Dicţionar de sinonime)

IARBĂ-DE-RÁNĂ s. v. vindecea.
(Dicţionar de sinonime)

RĂNÍ vb. (MED.) (livr.) a (se) leza, (rar) a (se) vulnera, (pop.) a (se) vătăma, (reg.) a (se) săgni, (Transilv. şi Ban.) a (se) prizări, (înv.) a (se) plăgui. (S-a ~ la mână.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂNÍ vb. v. durea, insulta, îndurera, întrista, jigni, mâhni, ofensa, ultragia.
(Dicţionar de sinonime)

RÂNÍ vb. (reg.) a râcălui. (A ~ la porci.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra ran

Cuvinte se termină cu literele: ni ani