rânjitor

RÂNJITÓR, -OÁRE, rânjitori, -oare, adj. Care rânjeşte (2); batjocoritor. – Rânji + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÂNJIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care rânjeşte. 2) Care batjocoreşte. /a rânji + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rânjitór adj. m., pl. rânjitóri; f. sg. şi pl. rânjitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)