râpă dex - definiţie, sinonime, conjugare
RẤPĂ, râpe, s.f. Coastă abruptă a unui deal; surpătură de pământ făcută de torente sau de şuvoaie. ♢ Expr. A (se) da (sau a merge, a se duce) de râpă = a (se) distruge, a (se) nimici, a nu mai rămâne nimic, a eşua. [Pl. şi: râpi] – Lat. ripa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÁPIŢĂ s.f. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu tulpina lungă, subţire şi ramificată şi cu flori galbene, cultivate pentru seminţele lor bogate în ulei (Brassica napus oleifera şi Brassica rapa oleifera). – Din bg. rapiţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÂP//Ă ~e f. 1) Surpătură de pământ, lungă şi adâncă, apărută în urma acţiunii torenţilor de apă. ♢ A da de ~ (ceva) a face să nu se aleagă nimic (din ceva); a face să eşueze (ceva). Bun de dat la ~ a) bun de aruncat; b) nemernic. A se duce (sau a merge) de ~ a se solda cu nereuşită. 2) pop. Apă curgătoare mică; pârâu. [G.-D. râpei; Pl. şi râpi] /<lat. ripa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÁPIŢ//Ă ~e f. 1) Plantă erbacee furajeră cu tulpina înaltă, subţire şi ramificată, cu flori mărunte, galbene-aurii, cultivată şi pentru fructele ei, din ale căror seminţe se extrage ulei folosit în alimentaţie şi în industrie. 2) colect. Seminţe ale acestei plante. /<bulg. rapica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rîpă (-pe), s.f. – Abis, prăpastie, hău. – Var. Trans. de S. ripă. Mr. arîpă, megl. rǫpă, istr. ărpĕ. Lat. rῑpa (Puşcariu 1467; REW 7328), cf. alb. rip (Philippide, II, 652), v. it. ripa, prov., cat., port. riba, fr. rive. – Der. rîpos (var. rîpănos), adj. (plin de rîpe, abrupt). Din rom. provine rut. rypa (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 404).
(Dicţionarul etimologic român)

râpă s.f., g.-d. art. râpei /râpii; pl. râpe /râpi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rápiţă s. f., g.-d. art. rápiţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RÂPĂ s. (GEOGR.) ponor, văgăună, (pop.) mal, surpătură, (reg.) afundătură, tudină, ţifleică, (Munt. şi Olt.) sodom, (înv.) strămină. (Teren plin de ~e.)
(Dicţionar de sinonime)

RÁPIŢĂ s. (BOT.) 1. (Brassica napus şi rapa) (reg.) brojbă, nap, navetă, curechi-de-câmp, curechi-sălbatic. 2. rapiţă-sălbatică (Nasturtium palustre) v. brâncuţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra rap

Cuvinte se termină cu literele: pa apa