RÂURÁ, pers. 3 râurează, vb. I. 1. Intranz. A curge ca un râu (1). ♦ Fig. (Despre păr) A cădea în jos (pe spate); a undui. 2. Tranz. (Rar; despre râuri) A străbate un loc (alimentându-l cu apă). 3. Tranz. A împodobi o ie, o cămaşă etc. cu râuri (3). [Pr.: râ-u-. – Var. (înv.) râurí vb. IV] – Din râu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RÂUR//Á pers. 3 ~eáză intranz. rar 1) A curge fără încetare şi din abundenţă, ca un râu. 2) fig. A se asemăna cu valurile unui râu. /Din râu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
râurá vb. (sil. râ-u-), ind. prez. 3 sg. râureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RÂURÁ vb. v. curge, undui.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RÂUR//Á pers. 3 ~eáză intranz. rar 1) A curge fără încetare şi din abundenţă, ca un râu. 2) fig. A se asemăna cu valurile unui râu. /Din râu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RÂURÁ vb. v. curge, undui.
(Dicţionar de sinonime)