râvnă dex - definiţie, sinonime, conjugare
RẤVNĂ, râvne, s.f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însufleţire în muncă; sârguinţă, silinţă, zel. ♦ Ardoare, evlavie. 2. Dorinţă aprinsă pentru ceva; poftă. – Din râvni (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÂVN//Ă ~e f. 1) v. A RÂVNI. 2) Străduinţă deosebită; zel. /v. a râvni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rîvnă (-ne), s.f. – 1. Pasiune, ardoare. – 2. Ambiţie, pretenţie. – 3. Zel, osîrdie. – Var. rîmnă, înv. rîhnă. Sl. rĭvĭnije, rĭvĭnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 315; Conev 100). – Der. rîvnaci, adj. (zelos, harnic); rîvni (var. rîmni, înv. revni, răhni), vb. (a dori, a năzui, a aspira); rîvnitor (var. rîmnitor), adj. (doritor, avid, zelos).
(Dicţionarul etimologic român)

râvnă s. f., g.-d. art. râvnei; pl. râvne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RÂVNĂ s. 1. v. perseverenţă. 2. v. hărnicie. 3. ardoare, sârguinţă, străduinţă, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduinţă, osârduire, osârduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.) 4. v. bunăvoinţă. 5. v. aspiraţie.
(Dicţionar de sinonime)

RÂVNĂ s. v. chef, credinţă, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, deochetură, deochi, descântec, dispoziţie, dorinţă, evlavie, farmec, gust, magie, pietate, pioşenie, piozitate, plac, plăcere, poftă, religiozitate, smerenie, voie, voinţă, vrajă, vrăjitorie, vrere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra rav ravn

Cuvinte se termină cu literele: na vna avna