röntgen dex - definiţie, sinonime, conjugare

röntgen

RÖNTGEN s.m. Unitate de măsură a dozei radiaţiilor X sau Y. ♢ Radiaţii X sau Y. [Pr.: rönt-ghen. – Var.: róentgen s.m.] – Din germ. Röntgen[strahlen].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÖNTGEN s.m. v. roentgen.
(Dicţionar de neologisme)

RÖNTGEN- v. roentgen-.
(Dicţionar de neologisme)

RÖNTGEN2-/ROENTGEN- Rö\'NT-GHEN-/ elem. „raze X”. (< fr. röentgen)
(Marele dicţionar de neologisme)

RöNTGEN1/ROENTGEN Rö\'NT-GHEN/ I. s. m. unitate de măsură a dozelor de radiaţie X, cantitatea de radiaţii care, în condiţii fizice normale, produce, prin ionizarea unui cm3 de aer, o sarcină electrică de un franklin. II. s. n. aparat cu care se produc raze X. (< fr. röntgen)
(Marele dicţionar de neologisme)

röntgen/roentgen (unitate de măsură) s. m. [pron. germ. rönt-ghen], pl. röntgeni/roentgeni; simb. r
(Dicţionar ortografic al limbii române)

röntgen/roentgen (aparat) s. n. [pron. germ. rönt-ghen]
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ro roe roen roent roentg

Cuvinte se termină cu literele: en gen tgen ntgen entgen