răbdare dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂBDÁ, rabd, vb. I. 1. Tranz. şi intranz. A suporta (fără împotrivire şi cu resemnare) greutăţi, neplăceri fizice sau morale; a îndura. ♦ (Despre lucruri) A fi durabil, rezistent, a nu se strica uşor. 2. Tranz. şi intranz. A accepta, a îngădui, a permite, a tolera. ♢ Expr. (Tranz.) A (nu)-l răbda (pe cineva) inima (să...) = a (nu) se putea stăpâni (să nu...), a (nu) se îndura să... Cum îl rabdă locul (sau pământul)? se spune despre un om rău, care săvârşeşte fapte reprobabile. A (nu)-l mai răbda (pe cineva) puterile să... = a (nu) mai putea să... 3. Intranz. A-şi înfrâna neliniştea, enervarea, a avea răbdare, a-şi păstra calmul. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂBDÁRE, răbdări, s.f. 1. Faptul de a răbda; capacitate firească de a suporta greutăţi şi neplăceri fizice sau morale; putere de a aştepta în linişte desfăşurarea anumitor evenimente. ♢ Expr. A(-şi) pierde răbdarea sau a-şi ieşi din răbdare (ori din răbdări) = a-şi pierde calmul, stăpânirea de sine. A scoate (pe cineva) din răbdare (sau din răbdări) = a supăra, a enerva, a indispune (pe cineva) peste măsură. (Glumeţ). A mânca (sau a se hrăni cu) răbdări prăjite = a răbda de foame. Răbdare şi tutun, se spune cuiva care are de aşteptat mult. ♦ (Cu valoare de imperativ) Aşteaptă! 2. (Rar; la pl.) Suferinţe, lipsuri. 3. Perseverenţă, tenacitate, stăruinţă. – V. răbda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂBDÁ rabd 1. tranz. 1) (suferinţe fizice sau morale) A îndura cu tărie şi calm; a suferi; a suporta. 2) A admite în mod conştient şi tacit; a îngădui; a suferi; a suporta; a tolera. ♢ A nu-l ~ pe cineva inima ... a nu se putea stăpâni să nu ... 2. intranz. A-şi reţine dorinţa (de a face ceva); a îngădui. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RĂBD//ÁRE ~ări f. 1) v. A RĂBDA. ♢ A scoate pe cineva din ~ (sau din ~ări) a face pe cineva să-şi piardă stăpânirea de sine; a scoate din sărite. A-şi ieşi din ~ (sau din ~ări), a-şi pierde ~area a-şi pierde stăpâ-nirea de sine; a-şi ieşi din sărite. A mânca ~ări prăjite (sau fripte) a îndura foame. Ai ~! aşteaptă! 2) Stăruinţă manifestată în executarea unui lucru. ♢ ~ area trece marea (sau cu ~area se trece marea) perseverenţa te ajută să reuseşti în cele mai grele împre-jurări. /v. a răbda
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răbdá (rábd, răbdát), vb. – 1. A rezista, a îndura. – 2. A suporta, a tolera, a admite, a suferi. – Var. înv. şi Trans. rebda. Mr. aravdu, arăvdare. Lat. *re-e(n)mendāre „a îmbunătăţi”, cf. sp. remendar „a întări cu un petic”, ca şi mr. amindari „a îmbunătăţi, a cîştiga”. Tranziţia semantică de la „a face rezistent” la „a rezista” este aceeaşi cu a lui îndura. Fonetic, rezultatul *remda a dezvoltat a consoană auxiliară, *rămbda, cf. fr. chambre, sp. hombre şi rom. cam dogitcambdogit, exemplu citat de Ţicăloiu, ZPRh., LI, 280-91. Nu lipsesc alte explicaţii, care nu par convingătoare: din sl. raditi, raždą „a avea grijă de” (Cihac, II, 302); din lat. *re-obdurāre (Cihac, I, 224; Koerting 7958; Weigand, BA, II, 260; cf. împotrivă Densusianu, Rom., XXXIII, 284; din lat. rῑgĭdāre (E. Herzog, Dacor., I, 222-4 şi Dacor., V, 495-97; cf. împotrivă Graur, BL, V, 111 şi Rosetti, 175); din lat. rĕgĕre „a conduce” (Giuglea, Dacor., IV, 380); din lat. răbĭdāre „a turba” (Puşcariu, Dacor., VIII, 127-31) sau *rubĭdāre „a turba” (Puşcariu, Lr., 122); din lat. repĕdāre „a se retrage” (Scriban). Der. răbdare (mr. răvdare), s.f. (calm; resemnare, îndurare); răbdător, adj. (calm, suferitor); răbdăriu, adj. (blînd, încercat); nerăbădtor, adj. (neliniştit); nerăbdare, s.f. (nelinişte).
(Dicţionarul etimologic român)

răbdá vb., ind. prez. 1 sg. rabd, 2 sg. rabzi, 3 sg. şi pl. rábdă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răbdáre s. f., g.-d. art. răbdării; pl. răbdări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RĂBDÁ vb. 1. v. îndura. 2. v. suporta. 3. v. îngădui. 4. v. abţine.
(Dicţionar de sinonime)

RĂBDÁRE s. 1. (livr.) pacienţă, (înv.) târpenie. (Are o ~ îngerească.) 2. v. stăruinţă.
(Dicţionar de sinonime)

RĂBDÁRE s. v. chin, durere, indulgenţă, încercare, îngăduinţă, îngăduire, nădejde, patimă, păs, pătimire, speranţă, suferinţă, toleranţă.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Răbdarenerăbdare
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra rab rabd rabda rabdar

Cuvinte se termină cu literele: re are dare bdare abdare